Roxana Rugină

In vacanta.

Din seria am vazut si proiectii potrivite la teatru:

Unirea Shopping Center a dat jos toate reclamele. Daca atunci cand vii dinspre Tineretului, ti se pare ca e mai luminata zona Unirii, poate n-ati vazut inca partea dispre bulevardul Coposu.

Am facut niste poze pentru cei care nu se uita decat in jos, cand merg pe strada.

Ce se intampla cu magazinul, nu stiu exact. Tot ce-am putut afla de pe net e ca se deschide un Bershka mare in zona. Voi ce stiti despre tot negrul din centru?

Oare se pregatesc sa coloreze orasul?

El i-a luat Ei un inel. Inelul nu era nici din ala de aur si nici n-avea diamant. Dar inelul ala avea o poveste:

“si s-au casatorit si-au trait impreuna fericiti pana la adanci batraneti”

M-a lovit pesimismul si vreo cateva zile m-am autodispretuit pentru a fi luat aproape o pozitie abulica vizavi de viata si lucruri si ceea ce  ar trebui sa faca un om. Dar mi-am revenit din nou, destul de rapid . Mi-am acoperit ochii si-urechile de frica  ”plansului de mila” si abordarii “asta e, n-ai ce sa faci” si-am zis ca ma tin departe, cat se poate. O aruncati poate cu rosii in mine si-o sa ziceti ca nu-i asta atitudinea corecta. Si eu o sa tip pentru ca n-o sa-mi ajunga mainile sa-mi acopar urechile, sa nu v-aud.

Vreau sa vad lumea vesela si lucrurile bune care se intampla in jurul meu si sa fac PR care sa-i educe pe oameni, sa vorbeasca de  BINE si sa ajute lumea PE BUNE. Si daca ziceti ca nu se poate in capitalism,  spuneti de fapt ca IKEA este o vanzatoarea de sosete in colt la magazinul Unirii cu super marfa, calitate “3 la 10 lei”. Si ca putem sa dam lumea inapoi, sa nu mai avem nevoie de comunicatori pentru companii, pentru ca nu ne mai place sistemul? hmm…

Azi m-a mai suparat tare o chestie mica. Era o stire pe site-ul Ikea cu titlul: Nunta Printesei Victoria a Suediei; continut despre nunta printesei Suediei (detalii istorice despre monarhie si detalii despre ce face Ikea in Romania cu aceasta ocazie). Util si placut. Vad mai incolo si-o stire pe EVZ. Titlu: Ikea Romania: Poftiti la prajiturica printesei. Acelasi continut tratat cu otrava din titlu.

M-am suparat si prea afectata poate, m-am apucat sa caut vinovatul in acest caz: jurnalistul cu ironia, PR-ul disperat sau sistemul? Ghici ce? Nu stiu a cui e vina. Poate ca nici nu e de suparare. Pana la urma despre ce vorbim?  Ca sa fiu exacta subiectul e compus din: o prajitura, o printesa care se marita intr-o tara departe de noi si un magazin de mobila care face si da gratis clientilor cate o prajitura a printesei. Cum ar veni subiectul acesta ar trebui sa fie o veste buna pentru romani?

De la ras la plans am gasit solutia de la plans la ras: fa ceva misto si PR-ul vine bine de la sine.

La fel de bine cum i-ar sta PR-ului de la Ikea si daca si-ar baga un pic coada aici.

S-aveti numai chestii misto de facut azi!

Pentru ca unii oameni nu pot zambi si au nevoie de noi sa zambim pentru ei. Pentru ca sunt cativa dintre cei care nu pot zambi pentru ca nu stiu cum se face.

Pentru ca zambetul este cel mai bun medicament pentru suflet si sufletul bucuros este cel mai bun medicament pentru o viata buna. Incearca acum si-o sa ai o zi mai buna

Aseara am fost la Green sa vad piesa lui Peca, Picabo/Pinguini. Din metafora pinguinilor am ramas cu cateva fragmente delicioase, mai jos. Textul integral il gasiti aici, dar cel mai bine mergeti la piesa

Pinguinul Pierre: Nu văd nici o legătură cu crima.
Pinguinul Iverssen: Cum nu vezi nici o legătură cu crima? Dacă lanţul de fast-food-uri ar fi funcţionat aşa cum trebuie, tu şi reverendul Dreyfuss nu v-aţi fi întâlnit nicicând, iar pinguinul Jones ar fi putut să comande prin telefon sandwich-uri cu carne de morsă şi mult ketchup.
Pinguinul Pierre: Deci lanţul de fast-food-uri local e de vină pentru aceste crime odioase.
Pinguinul Iverssen: Care crime?
Pinguinul Pierre: A, scuze, am vrut să spun crimă. Această crimă odioasă. Mă tem că sunt nevoit să îi dau în judecată.
Pinguinul Iverssen: Vei da în judecată lanţul de fast-food-uri?
Pinguinul Pierre: Da, lanţul de fast-food-uri şi internetul.
Pinguinul Iverssen: Dar internetul n-are nici o vină.
Pinguinul Pierre: Nici o vină, zici? Te înşeli, prietene, internetul poartă toată vina. Dacă n-ar fi fost el, lanţul de fast-food-uri nu s-ar fi extins niciodată.
Pinguinul Iverssen: Într-adevăr, pinguinule Pierre, ai gândit foarte bine. Ai dreptate. În acest caz, vom da în judecată usa.
Pinguinul Pierre: Vom da în judecată usa?
Pinguinul Iverssen: Da, usa şi greenpeace. Sub pretextul că ar abuza de internet şi că l-ar fi transformat într-un gigant comercial/politic.
Pinguinul Pierre: Noi urmărind de fapt să obţinem…
Pinguinul Iverssen: Nu e clar? Dominaţia mondială! Controlul absolut!
Pinguinul Pierre: Vom conduce lumea!
Pinguinul Jones: Vom conduce lumea?
Pinguinul Iverssen: Tăcere, prieteni pinguini, gândul rostit e pe jumătate uitat. Iar noi suntem pinguini.

Uneori mi se pare totul portocaliu, lumea e portocalie – şi verde, şi amară, şi dusă…

Lumea e plină de pinguini. Şi de oameni-pinguin. Dar gândeşte-te cum ar fi apărut, în lumina unui reflector, pe o scenă pustie, în mijlocul unei turme de pinguini, morse şi foci, gol-goluţ şi cu o expresie tâmpă pe chip, un om adevărat, aşa, din senin. Îţi spun, am fi dat lovitura. Acum, am fi mâncat mii de sandwichuri cu carne de morsă şi mult ketchup.

via

Vinerea trecuta bicicleta mea s-a imbolnavit. Asa tare ca nu se mai tinea pe picioare. Mi-a cazut in brate brusc, ba chiar mi-a facut si-o vanataie cu greutatea. Am incercat s-o ajut sa-si revina, i-am dat cateva guri de aer cu pompa si nimic.

Pana astazi a stat parasita intr-un colt al biroului. Azi am dus-o la spitalul de biciclete. Mesterul de la garajul lui Bebe a pus-o pe picioare.

Sper sa nu se mai imbolnaveasca niciodata ca-i tare greu fara ea.