Despre parinti
Posted on | Martie 8, 2010 | No Comments
Astazi, cu ziua mamei, m-am tot gandit la parinti, la cei care iti dau nastere si la cei care te fac om. Despre ce inseamna sa fii parinte, scria foarte bine Marin Preda. De recitit fragmentul de mai jos din dialogul lui Moromete cu Biznae:
“Ca tu vii si-mi spui ca noi suntem ultimii tarani de pe lume si ca trebuie sa disparem. Si de ce crezi ca, n-ai fi tu ultimul prost de pe lume si ca mai degraba, tu ar trebui sa, dispari, nu eu?”… “Asa ca vezi, relua apoi Moromete in glas cu o admiratie de sine neacoperita fata, de generozitatea lui, eu te las pe tine sa traiesti… Dar rau fac, ca tu vii pe urma si-mi spui mie ca nu mai am nici un rost pe lumea asta… si ce-o sa mananci, ma, Biznae? Ce-o sa mananci, ma, tampitule, exclama Moromete apasand cu un fel de mila nesfarsita, aproape parinteasca pe ultimul cuvant, contempland parca cu jale mizeria mintala a acelui Biznae care ii spusese lui asemenea lucruri despre soarta care le era rezervata in viitor taranilor. (Nu-i spusese lui, ci lui Niculae, si de la Niculae stia si Moromete) Macar, zise Moromete mai departe, eu tot am facut ceva, am crescut sase copii si le-am tinut pamantul pana, in momentul de fata – ca n-au vrut sa-l munceasca, ce sa le fac eu, toata viata le-am spus si i-am invatat , dar pe tine sa te vedem daca esti in stare cel putin de-atat! O sa fii fii in stare? Nu sa-i imbraci si sa le dai sa manance, ca asta e lesne, de mancare ii dai si unei vite in grajd, dar ce le spui!? Ce-i inveti, fiindca un copil chiar daca nu-i intra lui in cap cat e mic, cand se face mare isi aduce aminte… Fiindca degeaba o sa le spui tu vorbe, c-o fi, c-o pati, ca mai destept catine nu mai e nimeni, din fapte ei o sa vaza ca nu esti nici destept si nici n-ai ce sa le spui si or sa ajunga de capul lor si or sa te invete ei pe urma minte cand oi imbatrani. Ori sa-si stearga picioarele petine, ca n-ai stiut sa faci din ei oameni…”
De ziua mamei
Posted on | Martie 8, 2010 | No Comments
Mi-aduc aminte de-o vara calduroasa, nu asa ca acum, dar tot. Era 28 iunie, mai exact de ziua mea, cand m-am trezit dimineata devreme, plina de entuziasm numai la gandul c-aveam sa primesc cadouri si or sa vina copiii la mine. Implineam vreo 8-9 ani, cred si imi aduc aminte ca mama nu era acolo sa ma pupe pe frunte si sa-mi zica la multi ani, iar chestia asta mi-a stricat deodata buna dispozitia, mai ales ca eu plangeam de cate ori mama intarzia cand trebuia sa vina acasa. Frate-miu nici o treaba n-avea, nici atunci, nici acum. Imi tot zicea sa nu ma mai agit, ca vine ea. Si a venit. O vad cum era incarcata de sacosi si arsa de soare. Simt imbratisarea ei fierbinte si acum, de cate ori mi se face dor de casa. M-a strans tare si mi-a zis ca nu aveam motive sa-mi fac griji: ea n-o sa plece niciodata. Apoi a inceput sa scoata cu grija toate cadourile din lume pe o masa. Nu-mi dau seama nici acum cum incapeau, pentru ca erau tare multe. Era felul ei de a ma bucura cat ar fi reusit s-o faca doi parinti. Iar eu eram tare fericita, pentru ca mama era si mama si tata.
Si este inca, cea mai buna mama din lume. Si vreau sa cred ca daca-i spun de multe, multe ori la multi ani, n-o sa plece niciodata. Si daca nu m-a nascut cu aripi, dar m-a invatat sa zbor, sper sa mai faca o vraja sa-si tina si promisiunea.
Curatenia de primavara
Posted on | Martie 7, 2010 | No Comments
Am inceput sa lucrez la blog, sa-i dau o fata noua. Mai am de lucru, asa ca va rog sa imi scrieti orice sesizari aveti, erori, pareri, etc..
Va multumesc pentru intelegere si ajutor!
Romanii sufera de constipatie in comunicarea online
Posted on | Martie 2, 2010 | 1 Comment
Sa zicem ca esti om de comunicare sau de marketing si vrei sa fii la curent cu ultimele noutati din domeniu. Normal ca te uiti si la altii sa vezi ce fac si cum fac. Auzi peste tot ca social media is next big shit. Sa zicem ca ai acum si strategia si povestea si bugetul cu care poti sa-i faci praf pe toti. Si vrei sa faci great work.
Eu din facultate recunosc ca n-am invatat nimic despre online, dar am invatat ca inainte sa scriu ceva, ar fi bine sa ma informez despre ce scriu. De aceea, cred ca ar fi bine ca inainte sa livram asteptari clientilor, sa stim despre ce vorbim. Si daca vrem sa urmam trendul sa stim si la ce ne asteptam de la oameni care produc schimbarea.
Si cum viata bate filmul, tot viata bate si online-ul. Asa am invatat eu la ce sa nu ma mai astept de la cei prezenti online. Sa va povestesc. Eram intr-o seara la o petrecere, vreo 20 de persoane toti romani si prietena mea frantuzoaica, Julia. Timp de vreo 5 ore am facut ce face tot romanu’ la o petrecere mai o vorba, un pahar de vin si-un mafia ca sa intretinem atmosfera. Plecam apoi la o alta petrecere “multiculturala” cu rezidenti belgieni, francezi, niste nemti si cativa italieni. Am schimbat rapid cadrul si limba, dar nu si cultura. Nu mai descriu diferentele dintre cele doua grupuri, in detaliu. Concluzionez direct, desi nu-mi place sa generalizez, ca romanii chiar au o problema cu “ce zice lumea despre mine”.
Treaba cu “lumea” incepe de la cum ma imbrac, cu cine umblu, pe unde umblu, ce zic si ajunge la UGC (user generated content) in online. Cum am mai spus, practic cu ego-surfing-ul si am grija de imaginea mea in mediul online sau cel putin nu-mi incarc poze cu ultimul sutien cumparat pe Flickr (exagerez, va dati seama), dar asta nu ma impiedica sa spun ca sunt de multe ori inhibata in ceea ce priveste comportamentul social si online si offline. De altfel cred ca mai toti suntem inhibati cand nu spunem “nu stiu”, daca nu stim sau cand nu facem ceva pentru ca nu vrem sa fim asociati cu x sau y, etc. Si asta vine din principii gresite si o educatie traditionala care a dat prea mult timp atentie la ce zic ochii lumii. Mama mea si iar revin la vorbele ei, draga, spunea asa: “voi face ce spune lumea, cand imi va da lumea sa mananc. Pana atunci fac cum cred, atat timp cat eu ma intretin”.
Revenind la online, cred ca romanii sunt constipati cand vine vorba de implicare, de generare de continut si idei. Asa ca poti sa ai un super blog si 5000 de prieteni pe FB si nshpe mii de click-uri pe un banner si sa nu insemne nimic. Intrebarea “cum ii facem sa se implice?” ar fi mai corect pusa astfel “hai sa-i invatam sa se implice”. Si hai sa ne autoeducam si sa ne observam mai bine comportamentul inainte de a vorbi de schimbarea lui.
Pentru ca nu vreau sa fiu plina de prejudecati, iau concursul asta ca pe un test al celor afirmate mai sus. Daca la un anunt simplu adunam peste o suta de cv-uri ale celor mai infocati pasionati de publicitate, vreau sa vad acum cati sunt asa dornici si creativi incat sa-si puna mintea la lucru si sa genereze idei cu care sa se laude si sa se prezinte cu mandrie.
Cu incredere ca se poate!
Tags: complexe > comportament > comunicare > implicare > inhibare > new media > online > prejudecati > social media
Lectia 11: învaţă din greşeli
Posted on | Februarie 26, 2010 | 3 Comments
Am greşit prima dată. Am greşit şi a doua oară. Am greşit de multe ori mai puţin sau mai mult, mai vinovată sau nevinovată. Şi o să greşesc şi-ncontinuare…
Iubire scurta
Posted on | Februarie 24, 2010 | No Comments
Sunt indragostita de profesie. Am un cv romantic si iubesc primavara la nebunie. Si da, stiu ca dragoste ca-n filme nu exista. Dar imi plac si scurtmetrajele iubirii. Azi, de Dragobete, imi plac gesturile mai mult decat cuvintele:
Instalatie bomboanele suzeta
Posted on | Februarie 17, 2010 | No Comments
de aici.
Cu acest post incep o noua rubrica dedicata instalatiilor artistice, stradale sau interioare. Daca mai aveti si voi, colectionez linkuri si imagini pentru o arhiva.
Cuvinte colorate
Posted on | Februarie 16, 2010 | No Comments
azi e gri si portocalie, si rosie
caut altceva.
poate o culoare transparenta?
cauta si tu aici.
Social media switch
Posted on | Februarie 11, 2010 | No Comments
A trecut o zi de cand s-a dat drumul la noua retea de socializare google buzz si toata lumea vorbeste despre asta. Eu inca folosesc yahoo ca a doua adresa de mail, asa ca gmail-ul l-am lasat in urma cu contactele. Azi am stat insa mai mult pe el ca sa vad despre ce e vorba. Buzz-ul are cateva chestii care-mi plac: spatiu nelimitat de afisare, timeline care afiseaza in top un post mai vechi daca a fost comentat chiar acu 1 secunda, share-ul de google reader si mai altele, despre care au scris altii mai buni ca mine.
Ma gandesc deja la un switch de la yahoo la gmail, pentru ca Facebook-ul il am pe yahoo. In acelasi timp maica-mea care a inteles cate ceva din facebook si de curand si-a facut cont de twitter, acum vrea un blog. Un switch invers, fata de trend-ul comunicarii online. Am incercat eu sa-i explic cum e cu FB, iar acum probabil urma sa ma duc acasa sa-i arat si cu Twitter-ul cum sta sau mai degraba se invarte treaba. Ce ma fac insa cu google buzz? Cum ii explic eu mamei nebunia asta noua? Nu de alta, dar ea spune ca nu vrea sa ramana in urma. Ea vrea sa inteleaga si asta inseamna mai mult timp. Sper si eu ca o sa se convinga, ca nu are ea nevoie de lucruri din-astea in viata ei.
Si mai sper sa-nteleaga si generatia ei (X) ca noi din generatia Y trebuie sa fim superficiali, intr-o directie constructiva. Pentru ca daca nu suntem, ramanem in urma. Si ma opresc ca sa nu devin acida! Oricum n-am prea mult timp de scris pe blog. Va explic alta data cum e cu switch-ul de la social media traditionala la cea moderna. In caz ca nu mai am timp nici de asta, poate vreti sa cititi aici. :D
Tags: adaptare > facebook > gmail > google buzz > social media > twitter > yahoo
Sometimes
Posted on | Februarie 7, 2010 | No Comments
love hurts
Loading ...