Roxana Rugină

are made of this:

and this:

Am cunoscut un om  la biblioteca micilor prieteni. Numele lui este si cam lung şi cam ciudat şi poate de aceea nu i-am reţinut decât prenumele Tor. Numele este Norretranders, scris cu o tăiat, pentru că e din Danemarca şi a scris o carte despre cum a-i ajuta pe alţii este cel mai generos lucru pe care-l poţi face (Omul Generos). L-am întâlnit pe unul din rafturi şi l-a prima vedere mi-a spus:
“Animalele şi oamenii deopotrivă îşi etalează cele mai bune calităţi pentru a-şi cuceri partenerii: tind spre perfecţiune, fac eforturi în plus pentru a-i ajuta pe ceilalţi şi se străduiesc pentru a face lumea mai bună – pe scurt, sunt generoşi, iar generozitatea, potrivit celor mai noi descoperiri ştiinţifice, este ceva foarte sexy.”

Nu m-a cucerit cu generozitatea lui, dar sigur a reuşit prin raţionamentul gândirii despre generozitate, teoriile evoluţioniste şi ale reciprocităţii.

Încă o dată cineva mi-a dat dreptate să cred că: “ce dai, aia primeşti.” Doar că nu primeşti din acelaşi loc. Şi dacă iubeşti, nu înseamnă că celălalt te va iubi inapoi la fel de mult. Dar sigur vei fi iubit cu mai multă generozitate de altcineva.

Cartea tratează la nivel individual şi din perspectiva relaţiilor între bărbaţi şi femei, ceea ce putem vedea în  societatea civilă de astăzi tot mai frecvent. Vorbim de un trend al individului implicat în societate, un curent al responsabilităţii sociale la nivel de cetăţean. Aneta Bogdan confirma într-o conferinţă că până şi această criză privită prin prisma teoriilor conspiraţionale, poate fi considerată “un avertisment pentru oameni, ca să analizăm mai atent care ne sunt priorităţile, ce este cu adevărant important şi merită timpul şi banii noştri.”

Avem prima comunitate online: Civika ai căror membri sunt oameni dornici să se implice în proiecte sociale şi susţinerea cauzelor bune. Avem mai multă deschidere şi bună voinţă de a ajuta, de a sprijini, de a dona şi a ne implica. Avem oameni frumoşi ca Dan Puric şi fundaţii cu Inima de copil. Avem de ce şi cum şi pe cine să ajutăm. Trebuie doar să fim generoşi.

Deunăzi mă întrebam cum descoperi un loc nou, cum îţi faci programul ca să nu ratezi nimic, cu ce începi şi ce alegi ca să rămâi cu cele mai frumoase amintiri? Pentru cei care au călătoriile în sânge, e greu să mai găsească loc de somn printre programul de vizitat şi experieţele pe care le au în plan când ajung la destinaţie.

Turiştii, după părerea mea sunt şi ei de mai multe feluri:

• turistul însetat de cultură: merge din muzeu în muzeu, admiră arhitectura oraşului şi preferă să viziteze locuri încarcate de istorie

• turistul gură-cască: se plimbă pe bulevardul principal în câteva rânduri şi se opreşte la toate tarabele cu kitsch-uri pe care le duce acasă ca suveniruri

• turistul tras în poză: adoră să facă poze de calitate slabă şi cu profil inclus. Nu scapă nici o ocazie ca să demonstreze prietenilor ca el a fost acolo, deşi nu ştie ce reprezintă “chestia aia” din fundalul fotografiei

• turistul experimental: îşi propune să-ncerce cât mai multe specialităţi culinare, cluburi şi distracţii ale locului. Se plictiseşte după 5 minute într-un muzeu dar trăieşte din plin o tură cu montagne russe-ul

• turistul neconvenţional: e un turist atipic. pe motocicletă, cu bicla sau rulota, ori cu autostopul sau doar în maşina dotată cu cort, el ajunge indiferent de mijloace acolo unde şi-a dorit. Are un program lejer şi preferă să-ncerce orice îi trece prin cap sau îi iese în cale. E genul de turist care preferă să stea de vorbă cu oamenii în staţia de autobuz şi să afle de la ei ce e de făcut în acel oraş. Se plimbă pe străduţe fără să ştie unde va ajunge. Se rătăceşte fiind sigur că cele mai frumoase locuri nu se află pe hartă, ci trebuie descoperite la întâmplare.

Mai jos un filmuleţ despre câteva dintre cele de mai sus In Bruges:

Începând de astăzi:

Despre proiectul Facem Ceva tot o să va mai povestesc. Deocamdată vroiam doar să ştiţi, ca poate vreţi şi voi să intraţi în comunitate. Vă aştept!

Visit Facem Ceva

Din ciclul găina l-a facut pe ou sau oul pe găină, azi un filmuleț despre viață.

Viața care bate filmul:

Am plăcerea să vă informez despre unul dintre proiectele Fundaţiei Friends for Friends:  prima bibliotecă de comunicare.

Această bibliotecă are în prezent în jur de 200 de cărţi dintre cele mai mişto în materie de comunicare, marketing,  business, relaţii publice, advertising şi design. Titlurile care se afla acum în biblioteca noastră sunt donaţii realizate de fondatorii şi membrii echipei Friends, dar şi de clienţi, parteneri şi prieteni ai agenţiei.

Biblioteca se găseşte pe Str. Academiei, nr. 39 – 41, etaj 3 şi este deschisă pentru toţi clienţii, colegii de breaslă, studenţii şi pentru oricine mai vrea să înveţe.

Dacă vă interesează, puteţi să vă abonaţi la Biblioteca Friends for Friends în schimbul unei donaţii relevante pentru bibliotecă: o carte, o revistă de specialitate, un dvd, cd sau usb cu materiale despre comunicare.

Vă aşteptăm la Biblioteca Friends!

Dacă atunci când vorbim de culori, putem spune că negrul a fost, este şi va fi întotdeauna la modă, ei bine, în domeniul comunicării nu există o culoare care să fie universal valabilă.
De ce?
Pentru că lumea se schimbă şi civilizaţia oferă noi canale de comunicare în funcţie de care noi, specialiştii în comunicare ne adaptăm. Altfel spus, specialiştii în comunicare: marketeri, advertiseri, relaţionişti, social media specialists şi alte feluri de guru ai comunicării, toţi sunt cameleoni ai acestui domeniu. Pentru că ieri advertising-ul a fost the new black, azi e PR-ul şi nu se ştie mâine ce va mai fi.

Richard Edelman, spune într-un material pentru IPR că Public Engagement e viitorul Public Relations.  Şi asta-mi aduce aminte de ce spunea Sorin Tudor la CNSC: “PR-ul nu mai există”. PR-ul se transformă.

Citesc zilnic articole despre viitorul PR-ului, despre tendinţele în domeniu.  Vorbim despre un viitor care deja se întâmplă.

Abia ieri s-a lansat portalul de informaţii PR România, un portal pe care din câte am văzut se încearcă o recunoaştere a importanţei domeniului în România. Site-ul are foarte multe informaţii teoretice, prezentând istoria şi personalităţile marcante din domeniul PR-ului. De asemenea au o secţiune PR 2.0, dedicată acestor schimbări de culoare într-un domeniu direct influenţat de new media, cum spuneam mai sus.

Mă bucură să văd că ne preocupăm şi de informare specializată şi educare în domeniu. Dar nu pot să nu mă întreb dacă nu e cumva prea târziu. PR-ul nu este un domeniu în care să poţi spune că “niciodată nu e prea târziu”. Ce învăţăm azi în Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice sau Jurnalism şi Relaţii Publice sunt noţiuni de bază. Ele nu ne ajută să ne adaptăm la canalele de comunicare utilizate astăzi. De aceea ajungem să ne pregătim pentru o meserie care deja nu mai există.

Eu cred că singura modalitate de a fi un bun cameleon în domeniul comunicării este să fii activ printre publicurile tale, să comunici aşa cum o fac ei şi să dovedeşti acel public engagement, the new black în relaţiile publice.

Mai multe despre Public Engagement aici.

Când am venit în București eram sub miracolul primei impresii și-mi plăcea Bucureștiul. Îmi plăcea pulsul orașului pe care-l simțeam și noaptea zvâcnind pe străzi, îmi plăcea multitudinea de locuri în care-mi puteam petrece timpul frumos, îmi plăcea că aveam de unde să aleg. Și mult timp am ales să văd partea frumoasă. Astăzi, după ceva ani vrând-nevrând mai văd și părțile mai puțin dragi ale orașului.

Dacă ar fi să aleg, aș pleca departe.  Dar ca pentru mulți alți tineri, nu este vorba de alegeri. Pentru că deocamdată în Romania sunt domenii (ca să nu zic toate) care-și concentrează activitatea doar în capitală.  Așa că nu pot decât să prețuiesc locul. Și de aceea, ieri am mers la Bucureștiul Fluieră Fault, un proiect realizat de AIESEC.

BFF a început cu un marș pe culori (semnificația culorilor de pe tricouri o găsiți aici) la care participau tineri studenți, liceeni, în ong-uri sau nu, familii cu copii în carucior, oameni în vârstă și jurnaliști. De la Unirii până la Tineretului am fluierat. Jandarmii erau cu noi iar oamenii au ieșit la fereastră. Pentru câteva momente aveam să aducem sunetul unei revoluții în stradă: o revoluție pentru un București mai curat și mai civilizat.

Mai multe imagini de la marș și cum domnul Oprescu a plantat cu noi copaci, vă las să vedeți în filmulețe.

Teroarea a fost dintotdeauna cel mai bun mijloc de persuasiune.

Şi totuşi, prima reclamă este parcă prea dură pentru cei mici, pentru ce întelege o minte de copil.

Despre campania I’m not scared, mai multe aici.