Roxana Rugină

Am ales să-mi fac licenţa pe o temă care mă interesează dincolo de notă, diplomă sau domeniul în care lucrez. Subiectul lucrării îl reprezintă modelele comportamentale ale membrilor din comunităţi online. Nu vreau să vă plictisesc cu teorii, dar vreau să vă recomand un filmuleţ care pe mine m-a ajutat mai mult decât toate cărţile de teorii  şi studiile citite despre comunităţi online.

Astăzi suntem revoluţionari într-o societate care se transformă la nivel global. Pentru că o revoluţie nu are loc când oamenii adoptă noile tehnologii ci când oamenii îşi schimbă comportamentul datorită acestor tool-uri. Teoriile de ieri despre comportamentul omului în societate nu mai sunt astăzi valabile.

Îi contrazic pe toţi cei care sunt împotriva tehnologiei sau pe cei care cred că Facebook sau Twitter sau SL şi altele de genul sunt o pierdere de timp. Îi contrazic astăzi pe toţi cei care cred că ajungi să nu te mai bucuri de viaţă, să nu mai ai prieteni şi alte zeci de contraargumente, pentru că stai online.

Astăzi toate aceste comunităţi online asigură progresul social. Ele oferă oamenilor oportunităţi infinite de socializare, de dezvoltare personală şi de implicare. Indivizii sunt preocupaţi să câştige încrederea opiniei publice, mai mult decât o făceau înainte. Pentru că atunci nu le păsa. Pentru că până acum nu erau expuşi şi nu aveau mijloacele necesare de a se exprima direct atâtor oameni. Astăzi avem o responsabilitate mai mare din punct de vedere social. pentru că un rău social apare on google. Pentru că avem nevoie de reputaţie online ca oameni să poată avea încredere în noi, offline. Astăzi suntem mai umani. Chiar dacă stăm în faţa ecranului, nu suntem roboţi. Calitatea umană de a ajuta este pusă în valoare de zeci de ori mai rapid prin contribuţia noastră în cadrul comunităţilor ai căror membri suntem.

Astăzi avem cu toţii acces la toate aceste mijloace de comunicare, socializare şi implicare. Astăzi participăm la evoluţia şi revoluţia societăţii în care trăim.

Vă recomand să vizionaţi acest documentar realizat de Banyak Films despre efectul tehnologiilor asupra relaţiilor dintre oameni.

Us Now from Banyak Films on Vimeo.

Cum altfel suntem la fel?

…ne naştem, învăţăm, ne îndrăgostim şi ne despărţim, iubim pe bune ca să suferim de-adevăratelea, suntem iubiţi şi rănim,  muncim ca să facem ceva în viaţă, nu mai vrem să muncim, pentru că nu mai avem viaţă, trăim prea puţin în unele zile şi uităm să dormim şi să mâncăm în alte zile, facem copii, creştem odată cu ei, suntem părinţi şi ajungem să-i vedem şi pe ei cum cresc…

Aşa ca restu’ lumii… Doar suntem toţi o apă şi-un pământ.

P.S. cine a creat orânduiala asta?

Googling yourself is like masturbation: everyone does it, but it’s still embarrassing to get caught.

Ego-Surfing este unul din cele 15 cuvinte nou introduse in dictionarul englezesc. Mai multe găsiţi aici că nu despre asta vorbim acum.

Chiar zilele trecute făceam asta şi într-una din pagini am dat peste un proiect mişto: Noi Primii – un proiect la care am lucrat în facultate simulând o organizaţie virtuală. Mi-am adus aminte de multe alte proiecte şi nopţi petrecute lucrând în echipă. Mi-am dat seama că acele nopţi au rămas de pomină şi că de acum se apropie sfârşitul. Nu sfârşitul lumii ci doar al unor vremuri de studenţie.
Pentru mine n-au fost doar ani de facultate dar mă bucur că i-am trăit aşa: cu ceaiul bun şi dulceaţa de la Ioa şi Patri, cu nimeni alta decât Ioa din Deva, cu Radu “centrul universului de la motoare” , cu Mihai care într-o zi o să ne invite la concertele lui după ce nu vom mai fi colegi, sper, cu Anca cea cu poşete colorate şi cizme drăguţe, cu Mara cea mai frumoasă şi deşteaptă din grupa 8, cu Alina care acum e departe în Japonia şi ne e dor de ea, cu Ruxy Muxy, cu filozofiile şi cocktail-urile lui Alin, cu simpatica Raluca, cu Corina care vorbeşte mult şi frumos şi tare, cu tot timpul care era indiferent de apropierea deadline-urilor, cu Irina care pleacă în Danemarca şi pe care o voi vizita la anul , cu Marga cea cu ochii ca margelele, cu Cristina – fată dragă, cu Sabina şi twister-ul de la Green pe terasă, cu Cătălin şi Iulia şi Nico şi Nona şi Mara cu care am statla un ceai şi multe cuvinte doar odată, cu Ana şi Maria pe care le ştiu din liceu şi îmi sunt tare dragi, cu Carmen şi cu  toţi cei pe care i-am omis din grabă şi de care îmi va fi dor când nu vor mai fi nici seminarii în Povernei, nici cursuri la Polizu, nici examene, nici proiecte de o sută de pagini, nici nopţi albe, nici planuri de campanie, nici.

Of mare şi lângă el întrebarea: când ne-am făcut atât de mari deodată?

Câteva dintre sloganuri s-au mai schimbat între timp, dar ideea lui Alex rămâne mişto. Mai jos cum ar suna sloganul pentru un prezervativ, altă marcă decât durex sau love plus:

Prezervativul PEPSI – Don’t worry, there’s no sugar!

Prezervativul PRIMOLA – Ce-i al tău e pus de-o parte!

Prezervativul GARNIER ESSENTIALS – Special pentru ten uscat şi sensibil!

Prezervativul ORANGE – 10 minute pe viaţa în orice reţea! ( permite share )

Prezervativul POIANA – Dă gust iubirii tale!

Prezervativul ECOLPAST – Simplu de aplicat!

Prezervativul COLA VANILLA – Răsplăteşte-ţi curiozitatea!

Prezervativul SUGUS – Mesteci şi faci faţă distracţiei!

Prezervativul DIN DRAGOSTE – Iubiti-vă mult!

Prezervativul FANTA – La distracţie se cunoaşte!

Prezervativul REXONA – Rezistă 48 de ore!

Prezervativul EUCERIN – Hidratare intensivă, regenerare rapidă, eficientă demonstrată!

Prezervativul VELAFLEX – 24 de ore, volum şi fixare!

Prezervativul ARCTIC – Garanţie 3 ani!

Prezervativul TEDDY – Teddy are pentru tine fructe, morcovi, vitamine…

Prezervativul ANTENA1 – Mereu aproape!

Prezervativul LADY SPEEDSTICK – 24 de ore de protecţie care durează!

Prezervativul SECRET – Suficient de puternic pentru un bărbat, dar creat special pentru o femeie!

Via: Alex

Cam pe orice reţea socială îţi faci cont, există rubrica de cărţi preferate. Într-adevăr, cărţile spun ceva despre noi…dar să vedem ce zic oamenii despre cărţi.

În Anglia, un studiu arată că 2/3 dintre respondenţi mint în priviţa unei cărţi despre care afirmă că au citit-o.
Iată cât de mulţi mint că au citit:
1. 1984, de George Orwell 42%
2. War and Peace, de Leo Tolstoy 31%
3. Ulysses, de James Joyce 25%
4. The Bible 24%
5. Madame Bovary, de Gustave Flaubert 16%
6. A Brief History of Time, de Stephen Hawking 15%
7. Midnight’s Children, de Salman Rushdie 14%
8. In Remembrance of Things Past, de Marcel Proust 9%
9. Dreams from My Father, de Barack Obama 6%
10. The Selfish Gene, de Richard Dawkins 6%
Sursa: Telegraph

Îmi place campania Jurnalului Naţional: Redescoperă valorile! Citeşte! Are şi succes treaba. Am auzit că joia merg stau oamenii ca pe timpul comunismului la coadă la lapte, de data asta, să ma prindă o carte. Asta înseamnă că nu le-au citit până acum? Cred că unii le adună pentru că e frumos să ai o colecţie de cărţi româneşti care arată bine iar unii care le-au citit încă mai speră pentru copii lor să le faciliteze accesul la citit cu o bibliotecă valoroasă. Eu una, abia aştept ziua în care toate cărţile vor fi disponibile online şi gratis. Până atunci sunt curioasă, voi ce cărţi aţi minţit că aţi citit dar în realitate nu aţi facut-o?
Răspund eu prima mărturisindu-vă că n-am avut răbdarea să citesc niciodată Legendele Olimpului cap coadă. Îmi aduc aminte de corvoada purtată de-a lungul a două vacanţe de vară în care căram cartea aia mare după mine în loc să mă joc. Într-un final am descoperit o smecherie şi ameţind-o pe mama cu numele personajelor şi câteva legende favorite, am scăpat de verificare. Tehnica ţine şi acum, dacă vorbim de lecturi superficiale pentru cazuri speciale. Poţi să citeşti doar ce-ţi place dintr-o carte şi să pretinzi că ai citit-o, pentru că în final, oricum rămâi doar cu părţile frumoase, nu? Sau nu.

Îmi amintesc şi acum că prima oară când am citit “Cuore – Inimă de copil”, am plâns. Acum nu mai plâng pentru atâta, dar sigur mă emoţionează când aud asta:

Dacă simţi şi tu că vrei să faci ceva pentru aceşti copii, mergi în orice farmacie Sensiblu şi poţi cumpăra de acolo o inimă care costă doar 5 lei. Este o inimă mică, simpatică, antistres pe care o poţi dărui cuiva sau te poţi juca cu ea, ştiind că banii pe care i-ai dat merg înspre aceşti copii bolnavi de inimă.

Ceasul tre să se potrivească timpului. Pentru timpuri noi şi ceasuri la fel: mai moderne, mai nebunatice, mai deştepte sau interesante. De care vrei aici.

Dincolo de cronologie, există o artă de a măsura timpul, de a-l valorifica şi umple cu emoţie, amintiri, adrenalină.  Pentru unii timpul e wise. Iar pentru unii e doar un accesoriu, de care poţi scăpa sau pe care-l cari după tine şi te sugrumă. Depinde cum priveşti lucrurile.

Câteodată timpul e doar pentru noi doi:

Zi de zi trecem pe lângă oameni cu poveşti uimitoare. Pe câţiva îi evităm cu privirea pentru că ne întristeză, pentru că sunt cerşetori, pentru că miros, pentru că nu ne place de ei… Dar şi ei sunt locuitori ai oraşului. Nu ne gândim prea mult la povestea lor, de ce au ajuns aşa şi preferăm să-i evităm făcând acte caritabile la cocktail-uri de strângeri de fonduri sau campanii de CSR.

Citeam în Esquire odată, un interviu cu un CEO care întrebat ce ar face dacă ar rămâne în stradă, a răspuns mi-aş cumpăra cel mai scump costum şi m-aş duce la un interviu cât mai repede, oriunde. Pentru că după o săptămână de stat în stradă nimeni nu te mai primeşte la un interviu şi de aici până la degradarea umană, nu e decât un pas.

Filmuleţul următor realizat pe străzile din New York e valabil oriunde sunt oameni. Oameni de toate felurile, de care ar trebui să ne pese. Aştept păreri dacă ştiţi cum îi putem ajuta pe unii care n-au rămas decât cu ce au pe ei dar îşi vor viaţa înapoi.

O ţigară lângă cafea …ţi-aş cânta aşa

Viaţa e o muzică pe tre’ să dansezi lent. Viaţa e frumoasă când guşti prezentul din plin. Nu te grăbi. Câteodată vârtejul lucrurilor ce ţi se întâmplă te ridică deasupra lucrurilor cu adevărat importante de care ar trebui să te bucuri.
Mai frumos ne spune autoarea poeziei de mai jos – o fată, bolnavă de cancer în stadiu terminal, după cum scrie CPT aici.

DANS LENT

Ai privit vreodată copiii într-un balansoar?
Sau ai ascultat zgomotul ploii
când cade pe pământ?
Ai urmărit vreodată zborul
în zig-zag al unui fluture?
Sau ai observat soarele
când dispare în noapte?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Parcurgi fiecare zi în zbor?
Când spui “Cum te simţi?”
asculţi răspunsul?
Când ziua s-a sfârşit
te întinzi în pat
cu sute de gânduri
care îţi trec prin cap?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Ai spus vreodată fiului tău
“o facem mâine”?
fără să îţi dai seama în grabă,
de părerea lui de rău?
Ai pierdut vreodată legătura,
ai trăit o prietenie
care s-a sfârşit pentru că
tu nu ai avut niciodată timp
să suni şi să spui “Bună”?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Când alergi atât de repede
ca să ajungi undeva
îţi pierzi jumătate din plăcerea de a merge.
Când alergi tot timpul
Ziua e ca un dar niciodată deschis,
aruncat.
Ascultă muzica.
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.