Roxana Rugină

Dacă nu se plimbă brambura prin capul nostru, ideile se ascund.

Ca să nu ajungi în pană de idei, cel mai bine este să te joci. Mai ştiţi jocul “Flori, fete, filme sau baieţi, melodii sau cântăreţi?”. Ăla!
Pentru că cel mai des ideile vin de la:

- familie
- prieteni
- colegi
- vecini
- natură
- cărţi
- filme
- muzică
- poezie
- joc
- vise

Vouă de unde vă vin ideile?

Despre cuvinte eu ştiu 3 lucruri importante:

1. Ştiu de la mama că e bine să faci sandwich de cuvinte, ca să fii diplomat: tre să pui un cuvânt bun la început, apoi să transmiţi partea urâtă şi să acoperi la loc cuvintele într-o poleială de cuvinte frumoase.

2. Ştiu de la Dan Puric că nu este musai să foloseşti cuvinte ca să transmiţi ceva şi uneori tăcerea vibrează mai tare în suflet şi atinge mai repede gândul decât cuvintele.

3. Ştiu de la Monica de poveştile cele mai frumoase care se fac din cuvinte simple.

Şi mai ştiu de când eram mică şi făceam asta des, că un cuvânt, dacă este rostit de multe, multe ori, el moare.  Ce mai rămâne din el este un sunet şi în minte el nu mai are nici rost, nici înţeles.

Şi dacă zici de prea multe ori te iubesc, e la fel…

Să te regăseşti pe tine este o expresie anacronică, cred eu. Şi asta pentru că de mult încerc măcar să mă găsesc. Nu ştiu unde să mai fiu: pe blog, cu prietenii, la un film cu o persoană dragă sau în scaunul roşu incomod de la birou cu un ochi pe twitter şi altul pe mail. Nu prea mai scriu aici, deşi îmi doresc zilnic să vă mai spun câte-o poveste sau o veste. Mi-e teamă că fiecare zi mă schimbă şi într-o zi nu voi mai şti cine sunt. Mi-e teamă că nici ceilalţi nu mă mai cunosc, pentru că timpul este prea scurt să ne vedem zilnic. Mă simt străină de oraşul meu drag şi de mulţi prieteni vechi pe care îi văd prea rar.

Am un atelier de arheologie de ceva timp. Zilnic îmi iau lopăţica şi sap căutând ceva. Am ajuns în căutări prin Maroc şi prin multe alte locuri frumoase care sunt şi mai aproape de noi decât Africa, am olărit, am pictat, am colorat zilele şi-am descoperit că ele sunt goale fără îmbraţişarea cuiva drag. Am încercat să-ntorc lumea pe dos şi dovada o aveţi într-un filmuleţ la care m-am chinuit juma de oră să-l editez cu talentele mele nebănuite. Vă las să-l urmăriţi, iar eu mă duc să mai sap

Aseară a avut loc lansarea expoziţiei de fotografie sportivă Radu Restivan. Eu nu sunt o pasionată a fotbalului, dar evenimentul a fost de mare importanţă pentru mine şi vă explic de ce.

În urmă cu 2 săptămâni sau mai bine, Raluca a venit cu ideea să-i facem cadou lui Radu de ziua lui, o expoziţie cu propriile fotografii, dorinţă veche şi neînmplinită de-a lui Radu. Ne-a cucerit pe toţi ideea, mai ales ca Radu avea să plece o săptămână la Belgrad, timp în care noi puteam să ne organizăm.

Planul era să-i facem o expoziţie surpriză cadou. Şi pe cât de frumos suna, pe atât de greu a fost de organizat. În tot acest timp, Raluca a luat adevarate cursuri de producţie materiale (acum ştie toate dimensiunile de print digital foto, cum e cu cartonul de 100 de grame mat şi lucios şi alte nebunii), a căutat o locaţie potrivită pentru eveniment. Şi a găsit nişte oameni dragi la gradina de vară Capitol care ne-au ajutat. Apoi ca la carte ne-am ocupat de protocol, programul expoziţiei cu proiecţii şi lumini. Cel mai greu a fost să-l aducem pe Radu acolo şi să nu afle nimic.

Am apelat la tertipuri, i-am schimbat programul de lucru la job şi l-am convins pe Radu să vină la un foto session pentru un eveniment. Cu toate astea ultima zi înainte de lansare a fost cea mai dificilă. Trebuia să-l ţinem pe Radu departe de internet. Adică el blogger, redactor la Libertatea online să fie departe de site-urile care-i promovau deja propria expoziţie foto. Lumea începea deja să-i lase comentarii pe blog, cum că au auzit că are expozitie. Noi încercam să facem diversiuni de la subiect, să nu banuiască, să nu caute nimic. Aveam zeci de conspiraţii şi combinaţii în cap, am dat o zi întreagă refresh pe blog urmărind ca cineva să nu-i strice surpriza.

Şi-a fost surpriză, cum spune el aici şi “cel mai frumos cadou”. Oricum e greu să mai faci surprize, surprize pentru generaţia web 2.0.

Voi ce credeţi?

Daca va intereseaza oferta, detalii gasiti aici: www.fabricadechibrituri.ro

Eram într-o întâlnire de mult timp aşa că deschizând calculatorul dupa câteva ore, am văzut că twitter-ul nu-mi merge. Credeam că a picat netul şi nici nu m-am obosit să mai verific o pagină, că a luat o pauză de ţigară. Mă întorc la birou. Trebuia să caut un număr de telefon, tastez repede pe google şi-mi apare. Mai trimit 2 mail-uri. Pleacă.

Dupa câteva minute bune realizez că netul merge. Twitter are o problemă! Şi cum imediat ce ai o problemă îţi vine să dai pe twitter, unde să dai acum?

Încerc pe Google şi dau peste asta şi asta.

Mă uit pe fereastră şi e întuneric. E noapte parcă la ora 6 după-amiază. Se anunţa o furtună cumplită.

E clar. Dacă pică twitter e sfârşitul lumii. Mai în glumă dar mai mult serios, când credeţi că-şi revine? Facem nişte pariuri? Eu zic că în 4 ore.