Roxana Rugină

Daca ati vazut Julie & Julia stiti ca Julia Child este de fapt o femeie foarte inalta atat in realitate cat si in film. Asa de inalta ca nimic nu i se potriveste: hainele parca-s niste saci lungi aruncati pe-o scandura, masa peste care sta aplecata sa taie ceapa o cocoseaza, patul nu-i ajunge pentru picioarele care-i atarna si nici macar sotului ei nu-i sta bine pe langa ea.

Eu sunt undeva la polul opus cu picioarele mele scurte, dar mereu usor de strecurat pana si-ntr-o valiza. Mi-aduc aminte ca si la aterizarea cu parapanta pentru prima data, in loc sa opun forta parapantei, eu m-am facut un ghemotoc mic intrand printre picioarele copilotului ca o minge. Pe mine una, nu ma derajeaza statura mea, dar recunosc ca evit sa stau langa o persoana gen Julia Child

Mai am si alte avantaje de inaltime: m-alinta lumea tot timpul zicandu-mi piticu’, micuta, copilu, aia mica. Iar cand cineva ma face pitica cu rautate, ma gandesc doar c-a vrut sa spuna “miniona” si deja suna mai bine in capul meu. Unei femei cu picioare lungi nu trebuie doar sa-i soptesti fanteziile tale, dar de alintat ma intreb eu, miniona, cum o alinti?

Cuierul meu de acasa s-a rupt. Nu mai sta drept de vreo cateva luni, iar eu nu am timp sa-i dau un pic de atentie. Probabil c-a obosit si el sa mai poarte pe umerii sai greutatea hainelor noastre. Cuierul e cam singuratic de fel, sta mereu retras in coltul holului si cand deja e prea multa lume in jurul lui, incepe sa se strambe. Cu toate astea pare la fel ca si noi: iarna e trist si cocosat de frigul adus in gecile noastre, iar vara ca orice om se inveseleste si el.
La fel ma gandesc si la pisalogul de usturoi, si la fundul de lemn pe care taiem de toate, si tot asa, da fara cuvinte s-a gandit si Misty Belardo.

Mai multa inspiratie aici.

“Urmatorul tren in directia Preciziei soseste in statie la linia 1, in 2 minute”

- Ce? Tren? Ce mai e si asta?

- E cam intuneric aici, prietene! In loc sa pui intrebari mai bine hai s-o tulim de-aici.

- Uite colo sus o creanga…hai!

- E cam rece si alunecos, nu cred ca stam bine. Nu vrei tu sa cautam un alt copac?

- Wow, da’ ce se misca acolo?

- E un rau din metal care curge in sus. Oamenii se aseaza cu picioarele si raul ii duce in sus la soare.

- Eu n-am mai vazut asa ceva, randunico!

Nici eu nu am mai vazut 2 randunele la metrou, pana azi. Ma intreb daca o sa vina cineva sa le scoata de acolo…

In caz ca ati uitat ce-ati invatat cand erati mici, ascultati aici ca zice bine cantecelul asta:

Dedic acest filmulet comentariilor lui Alex despre online.

Ca de fiecare data PR forum imi da un sentiment si apoi ma dezamageste. Nu ma refer la organizare si nici la speakeri, ci la nivelul la care s-au purtat discutiile. Daca vreti sa aflati mai multe detalii la Elena gasiti esenta a ceea ce s-a twitterit si despre ce s-a vorbit la Titus care a facut live blogging de la eveniment. Recomand post-articolul Elizei care puncteaza foarte bine importanta pregatirii  jurnalistului care stie sa creeze continut de calitate, indiferent de e destinat online-ului sau nu, la fel cum subliniaza necesitatea obiectivitatii omului de PR in raport cu aceste canale de comunicare ce dincolo de a transmite un mesaj, au scopul de a creste vanzarile in majoritatea cazurilor. Aici as fi vrut si eu de fapt sa se ajunga in discutiile de la PR forum.

In prezent, dincolo de toate disputele, lucrurile se schimba asa cum e normal sa se schimbe. Poate ca ne place sa-i spunem social media revolution, poate ca suntem reticenti si ne asteptam ca maine sa se sparga acest balon mare creat in jurul online-ului si al importantei acestui mediu, dar oricum schimbarea tot are loc. Pentru ca oamenii schimba paradigma, odata cu ei o fac si brandurile. Iar brandurile despre care tot vorbim noi si incercam sa le dam o fata umana, nu au decat sa-si innoiasca garderoba cu haine noi si sa se imbrace in sentimente.

Da, emotiile si sentimentele vand mai bine apoi la raft! Iar in perioada ce va urma un brand cu valori puternice si care se adapteaza la noile canale de comunicare are toate atuurile sa convinga si sa-si atraga fani. Exemplu:

In caz ca v-ati entuziasmat cu Pepsi, reveniti-va pentru ca la noi, acum schimbarea e inteleasa cam asa:

Nota de subsol din comentariile de la PR Forum: tot despre online & offline via hotnews.

Nu-mi place sa descriu stari pentru ca pe cele bune prefer sa le traiesc din plin, iar de cele rele sau triste nu s-ar bucura nimeni.

Sunt oameni cu stari despre care insa, imi place sa scriu. Astia sunt oamenii oameni care plang pentru ca de obicei tin multe chestii mari si urate in suflete ca sa nu-i supere si pe altii si cand nu mai incap la ei, dau pe afara in lacrimi. Imi plac oamenii care se inrosesc si care fac pete in jurul gatului cand sunt emotionati, pentru ca ei arata ca le pasa. Imi plac oamenii care topaie si rad cand sunt fericiti. Imi plac oamenii care zambesc la metrou ca ei stiu ca afara e soare. Imi plac oamenii care se bucura de un nou inceput de primavara ca de fluturasii in stomac si mai imi plac cei care mananca cu pofta si sterg farfuria cu dumicatul de paine.

Imi plac oamenii care pun si suflet pe langa minte, in tot ceea ce fac. De asta imi place Iv Cel Naiv.

Era odata consiliul de infiintare a legumelor pe Pamant si acolo discutau toate legumele din lume despre ce va face fiecare pentru oameni. Unele legume au ales sa-i faca pe oameni sanatosi, altele sa-i scarbeasca cu otrava lor amaruie, altele nu vroiau decat sa-i faca fericiti cu magia gustului lor. Numai una singura a vrut sa-i faca pe oameni sa planga.

La asa propunere, toate legumele s-au mirat: “cum sa-i faci pe oameni sa planga?” Dar ceapa nu s-a lasat. Si si-a ales bine rolul. De atunci ii tot face pe oameni sa planga, de fiecare data cand ei o taie-n bucati.

Si-am incalecat ceapa

Ca s-o fac bucati asa,

Dar lacrima nu se oprea

De la ceapa rea.

Haribo disco

Tampon lights

via met.