Roxana Rugină

M-a lovit pesimismul si vreo cateva zile m-am autodispretuit pentru a fi luat aproape o pozitie abulica vizavi de viata si lucruri si ceea ce  ar trebui sa faca un om. Dar mi-am revenit din nou, destul de rapid . Mi-am acoperit ochii si-urechile de frica  ”plansului de mila” si abordarii “asta e, n-ai ce sa faci” si-am zis ca ma tin departe, cat se poate. O aruncati poate cu rosii in mine si-o sa ziceti ca nu-i asta atitudinea corecta. Si eu o sa tip pentru ca n-o sa-mi ajunga mainile sa-mi acopar urechile, sa nu v-aud.

Vreau sa vad lumea vesela si lucrurile bune care se intampla in jurul meu si sa fac PR care sa-i educe pe oameni, sa vorbeasca de  BINE si sa ajute lumea PE BUNE. Si daca ziceti ca nu se poate in capitalism,  spuneti de fapt ca IKEA este o vanzatoarea de sosete in colt la magazinul Unirii cu super marfa, calitate “3 la 10 lei”. Si ca putem sa dam lumea inapoi, sa nu mai avem nevoie de comunicatori pentru companii, pentru ca nu ne mai place sistemul? hmm…

Azi m-a mai suparat tare o chestie mica. Era o stire pe site-ul Ikea cu titlul: Nunta Printesei Victoria a Suediei; continut despre nunta printesei Suediei (detalii istorice despre monarhie si detalii despre ce face Ikea in Romania cu aceasta ocazie). Util si placut. Vad mai incolo si-o stire pe EVZ. Titlu: Ikea Romania: Poftiti la prajiturica printesei. Acelasi continut tratat cu otrava din titlu.

M-am suparat si prea afectata poate, m-am apucat sa caut vinovatul in acest caz: jurnalistul cu ironia, PR-ul disperat sau sistemul? Ghici ce? Nu stiu a cui e vina. Poate ca nici nu e de suparare. Pana la urma despre ce vorbim?  Ca sa fiu exacta subiectul e compus din: o prajitura, o printesa care se marita intr-o tara departe de noi si un magazin de mobila care face si da gratis clientilor cate o prajitura a printesei. Cum ar veni subiectul acesta ar trebui sa fie o veste buna pentru romani?

De la ras la plans am gasit solutia de la plans la ras: fa ceva misto si PR-ul vine bine de la sine.

La fel de bine cum i-ar sta PR-ului de la Ikea si daca si-ar baga un pic coada aici.

S-aveti numai chestii misto de facut azi!

Ca de fiecare data PR forum imi da un sentiment si apoi ma dezamageste. Nu ma refer la organizare si nici la speakeri, ci la nivelul la care s-au purtat discutiile. Daca vreti sa aflati mai multe detalii la Elena gasiti esenta a ceea ce s-a twitterit si despre ce s-a vorbit la Titus care a facut live blogging de la eveniment. Recomand post-articolul Elizei care puncteaza foarte bine importanta pregatirii  jurnalistului care stie sa creeze continut de calitate, indiferent de e destinat online-ului sau nu, la fel cum subliniaza necesitatea obiectivitatii omului de PR in raport cu aceste canale de comunicare ce dincolo de a transmite un mesaj, au scopul de a creste vanzarile in majoritatea cazurilor. Aici as fi vrut si eu de fapt sa se ajunga in discutiile de la PR forum.

In prezent, dincolo de toate disputele, lucrurile se schimba asa cum e normal sa se schimbe. Poate ca ne place sa-i spunem social media revolution, poate ca suntem reticenti si ne asteptam ca maine sa se sparga acest balon mare creat in jurul online-ului si al importantei acestui mediu, dar oricum schimbarea tot are loc. Pentru ca oamenii schimba paradigma, odata cu ei o fac si brandurile. Iar brandurile despre care tot vorbim noi si incercam sa le dam o fata umana, nu au decat sa-si innoiasca garderoba cu haine noi si sa se imbrace in sentimente.

Da, emotiile si sentimentele vand mai bine apoi la raft! Iar in perioada ce va urma un brand cu valori puternice si care se adapteaza la noile canale de comunicare are toate atuurile sa convinga si sa-si atraga fani. Exemplu:

In caz ca v-ati entuziasmat cu Pepsi, reveniti-va pentru ca la noi, acum schimbarea e inteleasa cam asa:

Nota de subsol din comentariile de la PR Forum: tot despre online & offline via hotnews.

Joi am fost la Green Conference, un eveniment ce reunea oameni din ong-uri, companii cu programe de CSR și bloggeri cu implicare în programe sociale. În ultima parte de Green Social Media Cristi Manafu, Adrian Soare, Bobby Voicu, Alex Negrea și Adrian Ciubotaru au vorbit despre oportunitățile pe care canalele new media le oferă ong-urilor pentru a susține diverse cauze sociale și programe de responsabilitate. M-am bucurat să vad în sală oameni din ong-uri care-și doreau să învețe cum pot aborda lumea prin intemediul online-ului. Puteai citi pe fața lor curiozitatea naivă cu care încercau să-nțeleagă new media. Dar oricât de interesați ar fi fost ei de provocările internetului și de rețelele sociale, mi-ai dat seama că simțul civic are de partea sa 2 categorii de susținători diferiți.

Prima categorie este reprezentată de cei care produc schimbarea.

Și despre oamenii care fac lucruri, o să scriu mai jos o scurtă povestire.

Aseară, în drum spre casă cu 381, am primit o lecție de responsabilitate socială, dacă-i pot spune așa. Stăteam în autobuz în picioare, lângă un bărbat, cam pe la 20-30 de ani. Era ceva ciudat la el. L-am văzut de când s-a urcat: avea mișcări bizare care mă faceau curioasă. Omul s-a sprijinit de bara din fața geamului care desparte cabina șoferului de călători. În tot acest timp șoferul îi povestea cuiva la telefon că are probleme cu copilul care “nu vrea să-nvețe carte”. Se întreba dacă n-ar fi mai bine să-l trimită la țară, pentru că acolo măcar ar putea să facă ceva. Bărbatul de lângă era din ce în ce mai agitat. Se bâ’âia dând din cap șoferului care nu-l vedea, să nu facă asta. A început chiar să mormăie ceva împotriva șoferului. Privind-ul mai atent am observat că avea mâinile foarte mici, ca de copil. Picioarele lui erau strâmbe și capul diform. L-am analizat timp de 15 minute cum se agita pe dinăuntru fără să-și poată controla ieșirile la exterior. Lângă el era o sticlă goală de plastic înfiptă între perete și bară. Ajuns în stația de coborâre s-a smuncit să tragă sticla de-acolo și-a coborât cu ea. Urcat pe bordură, bărbatul a aruncat sticla de plastic la coș cu mânuțele lui mici, pășind strâmb și greoi spre casă.

Acel bărbat, căruia viața nu i-a lăsat mâinile puternice și i-a furat normalitatea de care noi avem parte, a făcut un gest pe care mulți dintre noi nu l-am fi făcut.

A doua categorie de oameni cu simț civic sunt cei care scriu despre primii, care-i prezintă și care vorbesc și fac cunoscute proiectele, faptele și frumusețea gesturilor primei categorii.

Avem nevoie de oameni care fac posibile proiectele sociale, așa cum avem nevoie de oameni care să vorbească despre ele. Numai împreună putem susține schimbarea în bine.

Pentru că azi timpul nu-mi permite să fac ceva pentru fiecare proiect care-mi place, aș vrea să fac trimitere acum la câteva proiecte care mi-au atras atenția și care s-au prezentat la Green Conference : Let’t do it Romania, Omuleții verzi, Lecturi urbane.