Cand ma uitam la filmul realizat de Carlo Zanni, am vazut niste pui de porumbei la fereastra. I-am urmarit 10 minute si mi-a fost de-ajuns sa-mi dau seama c-as fi preferat sa nu fi fost un observator social media, ci poate unul in natura, mai aproape de porumbei. Am revenit la film si iarasi am ajuns la arta digitala si la modele comportamentale online si tot universul asta nou cu schimbarile de integrare a tehnologiei in natura noastra umana si invers…
Nu stiu cat va atrag pe voi, dar pe mine ma fascineaza anumite proiecte de arta in spatiul public. Vorbeam acum ceva timp de proiectul “Hai sa coloram!” . Va mai bazai la cap cu asta si va mai dau si idei. Uite cycle art in Paris:
M-am trezit mai greu sau nu m-am trezit inca. Stiu ca mi-am luat bicicleta si-n 20 de minute am ajuns la birou. De data asta nu spre Romana. Doar pana la Unirii si de-acolo pe Splai frumos pana la Brezoianu.
Nr 4: “aici tre’ sa fie!” M-am uitat in sus. Mai vazusem cladirea asta de vreo 50 de ori (din cate-mi amintesc;)). Si totusi, nu imi imaginam birouri deasupra la Whispers si Expirat. Daca vii luni dimineata, vezi ca sunt oameni care intra incet pe-o usa grea, imbracati sa mearga la birou.
“Da, deci aici e!”
Am apasat pe nu-stiu-ce buton si cineva mi-a deschis. Cel mai greu a fost sa intru pe usa grea. Bine, a fost greu si cu unde sa-mi las bicicleta, da’ numai pana am chemat liftul. Intram perfect amandoua in cutiuta cu scripete care ne urca sus: 1,2,3,4. Cu liftul, am numarat cred ca, cel mai greu in viata mea numai pana la 4. Nu-mi bausem cafeaua. Nici nu-mi mai dadeam seama daca m-am trezit pe bune, de greu ce urca. La 4 s-a zdruncinat un pic ceva sub mine. A fost: trezirea!
Asa am ajuns la mansarda cu ferestre spre cer. Soarele abia iesea aici. Eu imi parcam bicla direct langa birou.
Mergeam sa-mi fac o cafea tare. E magie sau nu m-am trezit inca.
Aseara am fost la Green sa vad piesa lui Peca, Picabo/Pinguini. Din metafora pinguinilor am ramas cu cateva fragmente delicioase, mai jos. Textul integral il gasiti aici, dar cel mai bine mergeti la piesa
Pinguinul Pierre: Nu văd nici o legătură cu crima.
Pinguinul Iverssen: Cum nu vezi nici o legătură cu crima? Dacă lanţul de fast-food-uri ar fi funcţionat aşa cum trebuie, tu şi reverendul Dreyfuss nu v-aţi fi întâlnit nicicând, iar pinguinul Jones ar fi putut să comande prin telefon sandwich-uri cu carne de morsă şi mult ketchup.
Pinguinul Pierre: Deci lanţul de fast-food-uri local e de vină pentru aceste crime odioase.
Pinguinul Iverssen: Care crime?
Pinguinul Pierre: A, scuze, am vrut să spun crimă. Această crimă odioasă. Mă tem că sunt nevoit să îi dau în judecată.
Pinguinul Iverssen: Vei da în judecată lanţul de fast-food-uri?
Pinguinul Pierre: Da, lanţul de fast-food-uri şi internetul.
Pinguinul Iverssen: Dar internetul n-are nici o vină.
Pinguinul Pierre: Nici o vină, zici? Te înşeli, prietene, internetul poartă toată vina. Dacă n-ar fi fost el, lanţul de fast-food-uri nu s-ar fi extins niciodată.
Pinguinul Iverssen: Într-adevăr, pinguinule Pierre, ai gândit foarte bine. Ai dreptate. În acest caz, vom da în judecată usa.
Pinguinul Pierre: Vom da în judecată usa?
Pinguinul Iverssen: Da, usa şi greenpeace. Sub pretextul că ar abuza de internet şi că l-ar fi transformat într-un gigant comercial/politic.
Pinguinul Pierre: Noi urmărind de fapt să obţinem…
Pinguinul Iverssen: Nu e clar? Dominaţia mondială! Controlul absolut!
Pinguinul Pierre: Vom conduce lumea!
Pinguinul Jones: Vom conduce lumea?
Pinguinul Iverssen: Tăcere, prieteni pinguini, gândul rostit e pe jumătate uitat. Iar noi suntem pinguini.
Uneori mi se pare totul portocaliu, lumea e portocalie – şi verde, şi amară, şi dusă…
Lumea e plină de pinguini. Şi de oameni-pinguin. Dar gândeşte-te cum ar fi apărut, în lumina unui reflector, pe o scenă pustie, în mijlocul unei turme de pinguini, morse şi foci, gol-goluţ şi cu o expresie tâmpă pe chip, un om adevărat, aşa, din senin. Îţi spun, am fi dat lovitura. Acum, am fi mâncat mii de sandwichuri cu carne de morsă şi mult ketchup.
Am gasit un proiect foarte, foarte, foarte frumos. Poate ca par prea entuziasmata si chiar sunt . Sunt asa pentru ca se poate. Din toamna imi doresc sa fac acelasi lucru pentru Bucuresti cum fac cei din clipul de mai jos:
Cel mai aproape de tara noastra, Letscolourproject merge sa coloreze Lyon-ul si Parisul. Din pacate nu pot ajunge in weekend-ul ala, dar as vrea taaare mult daca se poate, sa strangem ajutoare sa facem si la noi.
Cand doamna educatoare ne-a citit prima data Gandacelul, eu eram singura care plangea din grupa. Am ramas, insa si acum, la fel de usor atinsa de viata micilor insecte. De curand am descoperit o superba serie de animatii despre lumea celor nevazute. se numeste Minuscule si gasiti multe aici. Ca sa va convingeti am selectat cateva cu greu, pentru ca mie imi plac toate la nebunie. Astept sa-mi spuneti daca v-au placut si voua. Vizionare placuta!
I'm a little bit of everything and a little bit more of a child and a lover, a smileys collector and a dreamer. I love to cook & observe people. I'm a PR Manager @ FRIENDS Advertising
Loading ...