Roxana Rugină

In weekend vorbeam c-o prietena de taranii care ies prin sate, duminica la poarta si stau pe bancuta si sparg seminte. Ne gandeam cum unii mai ies si cu cate-o sticla de lapte sau un kilogram de rosii la vanzare. Cand eram mica, eu cautam semintele cele mai bine prajite si-mi aduc aminte legende cum ca alea de erau cele mai bune, erau facute cu “pipi de tigan”. Nu suna prea bine povestea, asa ca-i ignoram p-aia de mi-o ziceau si-aveam oricum o tanti simpatica si in varsta de la care cumparam mereu. Mergeam la 2 strazi distanta sa cumpar un paharel de seminte cu sare. Daca aveam bani, ii cumparam si bunicii sa-i fac surpriza. Pentru ea duminica era duminica, atunci cand se aseza in scaunel sa sparga seminte. Da, era si-o sarbatoare, asa. Altfel, ca orice zi…fara seminte.

Mai sparg si azi seminte, cand ma uit la film. Nu stiu daca ingraja mai mult sau mai putin decat floricelele, dar cred ca-s mai sanatoase. Si sigur sunt mai sanatoase decat tigarile. Insa de multe ori simt ca-i o rusine sa spargi seminte. Titus zice ca are si el momentele lui, dar nu pe plaja in Vama Veche. Daca strangi cojile de pe un stadion, dupa meci, se fac vreo 30 de saci de seminte sparte. Daca mergi pe santier, seminta e deja reflex.

Eu pot sa mananc alune oriunde, dar cand vine vorba de seminte, nu gandesc la fel.

Va intreb si pe voi daca spargeti seminte, ce statut au semintele la romani?

DOR a lansat vineri un hastag despre amintiri de cand aveam #16ani. Un topic care a atras multe reply-uri si simpatii. Pentru majoritatea care-au scris aici, subiectul a generat mai mult decat interactiuni. Am vazut conversatii bazate pe dorinta de cunoastere, de impartasire a lucrurilor pe care oamenii le au in comun.  Nu e de mirare ca mecanismul conversatiilor de interes general functioneaza cu succes in online.

Interesul fata de topic a  fost de mirare pentru cativa:

Am intalnit aceleasi reactii si la topicul deschis de Monica: #carteatapreferata.

Pentru acesti curiosi ma intreb daca au aceleasi dileme si cu prietenii din offline. Cand cunoasteti o persoana si descoperiti ca aveti chestii in comun cu ea, va intrebati daca discutia purtata la un party sau eveniment este un teasing? Cred ca nu.

Insa cu siguranta practicati socializarea fortata (networking-ul) cu un scop anume. Asa ajung suspiciunile manifestate online sa transpara interesele noastre reale.

Daca nu am dreptate, spuneti-mi voi de ce suntem atat de circumspecti vizavi de conversatiile libere din social media?

Nu ti se pare c-am inceput gresit?

Parca-i un oximoron tot ce-i legat de “blog“… Cuvantul asta ma-ncurca de cate ori vreau sa scriu ca scriu pe blog. Ma deranjeaza de cate ori as vrea sa-ti spun draga tie, scriitorule si stiu ca lumea ti-a pus deja eticheta: “blogger”. Ma enerveaza ca bunica ii zice bloc si crede ca-mi petrec noptile mutandu-ma din bloc in bloc.

La tine in cap cum suna?

suntem noi diferiti cand ne regasim atatia in acelasi cantec?

fiecare poveste e unica si daca s-au mai scris atatea carti despre acelasi gen de iubire?

ca-n filme e ca-n viata daca tot viata a fost sursa lor de inspiratie de la bun inceput?

Daca ati vazut Julie & Julia stiti ca Julia Child este de fapt o femeie foarte inalta atat in realitate cat si in film. Asa de inalta ca nimic nu i se potriveste: hainele parca-s niste saci lungi aruncati pe-o scandura, masa peste care sta aplecata sa taie ceapa o cocoseaza, patul nu-i ajunge pentru picioarele care-i atarna si nici macar sotului ei nu-i sta bine pe langa ea.

Eu sunt undeva la polul opus cu picioarele mele scurte, dar mereu usor de strecurat pana si-ntr-o valiza. Mi-aduc aminte ca si la aterizarea cu parapanta pentru prima data, in loc sa opun forta parapantei, eu m-am facut un ghemotoc mic intrand printre picioarele copilotului ca o minge. Pe mine una, nu ma derajeaza statura mea, dar recunosc ca evit sa stau langa o persoana gen Julia Child

Mai am si alte avantaje de inaltime: m-alinta lumea tot timpul zicandu-mi piticu’, micuta, copilu, aia mica. Iar cand cineva ma face pitica cu rautate, ma gandesc doar c-a vrut sa spuna “miniona” si deja suna mai bine in capul meu. Unei femei cu picioare lungi nu trebuie doar sa-i soptesti fanteziile tale, dar de alintat ma intreb eu, miniona, cum o alinti?

Dacă nu se plimbă brambura prin capul nostru, ideile se ascund.

Ca să nu ajungi în pană de idei, cel mai bine este să te joci. Mai ştiţi jocul “Flori, fete, filme sau baieţi, melodii sau cântăreţi?”. Ăla!
Pentru că cel mai des ideile vin de la:

- familie
- prieteni
- colegi
- vecini
- natură
- cărţi
- filme
- muzică
- poezie
- joc
- vise

Vouă de unde vă vin ideile?

Googling yourself is like masturbation: everyone does it, but it’s still embarrassing to get caught.

Ego-Surfing este unul din cele 15 cuvinte nou introduse in dictionarul englezesc. Mai multe găsiţi aici că nu despre asta vorbim acum.

Chiar zilele trecute făceam asta şi într-una din pagini am dat peste un proiect mişto: Noi Primii – un proiect la care am lucrat în facultate simulând o organizaţie virtuală. Mi-am adus aminte de multe alte proiecte şi nopţi petrecute lucrând în echipă. Mi-am dat seama că acele nopţi au rămas de pomină şi că de acum se apropie sfârşitul. Nu sfârşitul lumii ci doar al unor vremuri de studenţie.
Pentru mine n-au fost doar ani de facultate dar mă bucur că i-am trăit aşa: cu ceaiul bun şi dulceaţa de la Ioa şi Patri, cu nimeni alta decât Ioa din Deva, cu Radu “centrul universului de la motoare” , cu Mihai care într-o zi o să ne invite la concertele lui după ce nu vom mai fi colegi, sper, cu Anca cea cu poşete colorate şi cizme drăguţe, cu Mara cea mai frumoasă şi deşteaptă din grupa 8, cu Alina care acum e departe în Japonia şi ne e dor de ea, cu Ruxy Muxy, cu filozofiile şi cocktail-urile lui Alin, cu simpatica Raluca, cu Corina care vorbeşte mult şi frumos şi tare, cu tot timpul care era indiferent de apropierea deadline-urilor, cu Irina care pleacă în Danemarca şi pe care o voi vizita la anul , cu Marga cea cu ochii ca margelele, cu Cristina – fată dragă, cu Sabina şi twister-ul de la Green pe terasă, cu Cătălin şi Iulia şi Nico şi Nona şi Mara cu care am statla un ceai şi multe cuvinte doar odată, cu Ana şi Maria pe care le ştiu din liceu şi îmi sunt tare dragi, cu Carmen şi cu  toţi cei pe care i-am omis din grabă şi de care îmi va fi dor când nu vor mai fi nici seminarii în Povernei, nici cursuri la Polizu, nici examene, nici proiecte de o sută de pagini, nici nopţi albe, nici planuri de campanie, nici.

Of mare şi lângă el întrebarea: când ne-am făcut atât de mari deodată?

Viaţa e o muzică pe tre’ să dansezi lent. Viaţa e frumoasă când guşti prezentul din plin. Nu te grăbi. Câteodată vârtejul lucrurilor ce ţi se întâmplă te ridică deasupra lucrurilor cu adevărat importante de care ar trebui să te bucuri.
Mai frumos ne spune autoarea poeziei de mai jos – o fată, bolnavă de cancer în stadiu terminal, după cum scrie CPT aici.

DANS LENT

Ai privit vreodată copiii într-un balansoar?
Sau ai ascultat zgomotul ploii
când cade pe pământ?
Ai urmărit vreodată zborul
în zig-zag al unui fluture?
Sau ai observat soarele
când dispare în noapte?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Parcurgi fiecare zi în zbor?
Când spui “Cum te simţi?”
asculţi răspunsul?
Când ziua s-a sfârşit
te întinzi în pat
cu sute de gânduri
care îţi trec prin cap?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Ai spus vreodată fiului tău
“o facem mâine”?
fără să îţi dai seama în grabă,
de părerea lui de rău?
Ai pierdut vreodată legătura,
ai trăit o prietenie
care s-a sfârşit pentru că
tu nu ai avut niciodată timp
să suni şi să spui “Bună”?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Când alergi atât de repede
ca să ajungi undeva
îţi pierzi jumătate din plăcerea de a merge.
Când alergi tot timpul
Ziua e ca un dar niciodată deschis,
aruncat.
Ascultă muzica.
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.

Dacă vrei să te joci un pic, poţi să iei câte-o expresie şi să te gândeşti ce personaj, personalitate ar zice-o mai bine şi mai bine. De exemplu:

1. Doctore, mă chinuie îngrozitor coloana. (Constantin Brancuşi)

2. Duc o viaţă regulată: mă culc la şapte, mă scol la şapte. (Alba ca Zapada)

3. Mă duc să mai caut. (Fiul ratacitor)

4. Ce mică-i lumea! (Gulliver în ţara piticilor)

5. Eu stau, tu stai, el stă.  (Imnul de stat)

Mai multe aici: Made in Romania

Sa fie semn ca a venit primavara?
Sau ca asta cu clima, e treaba serioasa?
Sau ca e mai misto sa fii verde decat rosu, as in more friendly?
Ori doar pentru ca e St Patrick’s Day?

Am tot dat search on google si nimic. Aveti vreo explicatie pentru asta:

De ce YouTube e verde?