Roxana Rugină

El i-a luat Ei un inel. Inelul nu era nici din ala de aur si nici n-avea diamant. Dar inelul ala avea o poveste:

“si s-au casatorit si-au trait impreuna fericiti pana la adanci batraneti”

Pentru ca unii oameni nu pot zambi si au nevoie de noi sa zambim pentru ei. Pentru ca sunt cativa dintre cei care nu pot zambi pentru ca nu stiu cum se face.

Pentru ca zambetul este cel mai bun medicament pentru suflet si sufletul bucuros este cel mai bun medicament pentru o viata buna. Incearca acum si-o sa ai o zi mai buna

Aseara am fost la Green sa vad piesa lui Peca, Picabo/Pinguini. Din metafora pinguinilor am ramas cu cateva fragmente delicioase, mai jos. Textul integral il gasiti aici, dar cel mai bine mergeti la piesa

Pinguinul Pierre: Nu văd nici o legătură cu crima.
Pinguinul Iverssen: Cum nu vezi nici o legătură cu crima? Dacă lanţul de fast-food-uri ar fi funcţionat aşa cum trebuie, tu şi reverendul Dreyfuss nu v-aţi fi întâlnit nicicând, iar pinguinul Jones ar fi putut să comande prin telefon sandwich-uri cu carne de morsă şi mult ketchup.
Pinguinul Pierre: Deci lanţul de fast-food-uri local e de vină pentru aceste crime odioase.
Pinguinul Iverssen: Care crime?
Pinguinul Pierre: A, scuze, am vrut să spun crimă. Această crimă odioasă. Mă tem că sunt nevoit să îi dau în judecată.
Pinguinul Iverssen: Vei da în judecată lanţul de fast-food-uri?
Pinguinul Pierre: Da, lanţul de fast-food-uri şi internetul.
Pinguinul Iverssen: Dar internetul n-are nici o vină.
Pinguinul Pierre: Nici o vină, zici? Te înşeli, prietene, internetul poartă toată vina. Dacă n-ar fi fost el, lanţul de fast-food-uri nu s-ar fi extins niciodată.
Pinguinul Iverssen: Într-adevăr, pinguinule Pierre, ai gândit foarte bine. Ai dreptate. În acest caz, vom da în judecată usa.
Pinguinul Pierre: Vom da în judecată usa?
Pinguinul Iverssen: Da, usa şi greenpeace. Sub pretextul că ar abuza de internet şi că l-ar fi transformat într-un gigant comercial/politic.
Pinguinul Pierre: Noi urmărind de fapt să obţinem…
Pinguinul Iverssen: Nu e clar? Dominaţia mondială! Controlul absolut!
Pinguinul Pierre: Vom conduce lumea!
Pinguinul Jones: Vom conduce lumea?
Pinguinul Iverssen: Tăcere, prieteni pinguini, gândul rostit e pe jumătate uitat. Iar noi suntem pinguini.

Uneori mi se pare totul portocaliu, lumea e portocalie – şi verde, şi amară, şi dusă…

Lumea e plină de pinguini. Şi de oameni-pinguin. Dar gândeşte-te cum ar fi apărut, în lumina unui reflector, pe o scenă pustie, în mijlocul unei turme de pinguini, morse şi foci, gol-goluţ şi cu o expresie tâmpă pe chip, un om adevărat, aşa, din senin. Îţi spun, am fi dat lovitura. Acum, am fi mâncat mii de sandwichuri cu carne de morsă şi mult ketchup.

Am gasit un proiect foarte, foarte, foarte frumos. Poate ca par prea entuziasmata si chiar sunt . Sunt asa pentru ca se poate. Din toamna imi doresc sa fac acelasi lucru pentru Bucuresti cum fac cei din clipul de mai jos:

Cel  mai aproape de tara noastra, Letscolourproject merge sa coloreze Lyon-ul si Parisul. Din pacate nu pot ajunge in weekend-ul ala, dar as vrea taaare mult daca se poate, sa strangem ajutoare sa facem si la noi.

Hai sa coloram, vreti?

DOR a lansat vineri un hastag despre amintiri de cand aveam #16ani. Un topic care a atras multe reply-uri si simpatii. Pentru majoritatea care-au scris aici, subiectul a generat mai mult decat interactiuni. Am vazut conversatii bazate pe dorinta de cunoastere, de impartasire a lucrurilor pe care oamenii le au in comun.  Nu e de mirare ca mecanismul conversatiilor de interes general functioneaza cu succes in online.

Interesul fata de topic a  fost de mirare pentru cativa:

Am intalnit aceleasi reactii si la topicul deschis de Monica: #carteatapreferata.

Pentru acesti curiosi ma intreb daca au aceleasi dileme si cu prietenii din offline. Cand cunoasteti o persoana si descoperiti ca aveti chestii in comun cu ea, va intrebati daca discutia purtata la un party sau eveniment este un teasing? Cred ca nu.

Insa cu siguranta practicati socializarea fortata (networking-ul) cu un scop anume. Asa ajung suspiciunile manifestate online sa transpara interesele noastre reale.

Daca nu am dreptate, spuneti-mi voi de ce suntem atat de circumspecti vizavi de conversatiile libere din social media?

& more

Revista Models surprinde formele cu noul numar.

Daca va place forma conceptului, gasiti un preview cu mai multe detalii.

Ma tineam de mult sa scriu o poveste, dar pentru ca n-am apucat inca, elful mi-a luat-o inainte. A scris asa frumoos, ca n-as putea sa nu va dau si voua sa vedeti cum e cu pesticus prietenus.
Mai ales ca incepe cam asa…”febletea mea: pestele capsuna. Pestele capsuna este mai delicat decat un strop de ploaie. Cu toate acestea, pestele capsuna are curajul de a vedea haul si a zambi strengareste cand lumea se prabuseste.”
Continuarea speciei aici.

suntem noi diferiti cand ne regasim atatia in acelasi cantec?

fiecare poveste e unica si daca s-au mai scris atatea carti despre acelasi gen de iubire?

ca-n filme e ca-n viata daca tot viata a fost sursa lor de inspiratie de la bun inceput?

Daca ati vazut Julie & Julia stiti ca Julia Child este de fapt o femeie foarte inalta atat in realitate cat si in film. Asa de inalta ca nimic nu i se potriveste: hainele parca-s niste saci lungi aruncati pe-o scandura, masa peste care sta aplecata sa taie ceapa o cocoseaza, patul nu-i ajunge pentru picioarele care-i atarna si nici macar sotului ei nu-i sta bine pe langa ea.

Eu sunt undeva la polul opus cu picioarele mele scurte, dar mereu usor de strecurat pana si-ntr-o valiza. Mi-aduc aminte ca si la aterizarea cu parapanta pentru prima data, in loc sa opun forta parapantei, eu m-am facut un ghemotoc mic intrand printre picioarele copilotului ca o minge. Pe mine una, nu ma derajeaza statura mea, dar recunosc ca evit sa stau langa o persoana gen Julia Child

Mai am si alte avantaje de inaltime: m-alinta lumea tot timpul zicandu-mi piticu’, micuta, copilu, aia mica. Iar cand cineva ma face pitica cu rautate, ma gandesc doar c-a vrut sa spuna “miniona” si deja suna mai bine in capul meu. Unei femei cu picioare lungi nu trebuie doar sa-i soptesti fanteziile tale, dar de alintat ma intreb eu, miniona, cum o alinti?