Roxana Rugină

Deunăzi mă întrebam cum descoperi un loc nou, cum îţi faci programul ca să nu ratezi nimic, cu ce începi şi ce alegi ca să rămâi cu cele mai frumoase amintiri? Pentru cei care au călătoriile în sânge, e greu să mai găsească loc de somn printre programul de vizitat şi experieţele pe care le au în plan când ajung la destinaţie.

Turiştii, după părerea mea sunt şi ei de mai multe feluri:

• turistul însetat de cultură: merge din muzeu în muzeu, admiră arhitectura oraşului şi preferă să viziteze locuri încarcate de istorie

• turistul gură-cască: se plimbă pe bulevardul principal în câteva rânduri şi se opreşte la toate tarabele cu kitsch-uri pe care le duce acasă ca suveniruri

• turistul tras în poză: adoră să facă poze de calitate slabă şi cu profil inclus. Nu scapă nici o ocazie ca să demonstreze prietenilor ca el a fost acolo, deşi nu ştie ce reprezintă “chestia aia” din fundalul fotografiei

• turistul experimental: îşi propune să-ncerce cât mai multe specialităţi culinare, cluburi şi distracţii ale locului. Se plictiseşte după 5 minute într-un muzeu dar trăieşte din plin o tură cu montagne russe-ul

• turistul neconvenţional: e un turist atipic. pe motocicletă, cu bicla sau rulota, ori cu autostopul sau doar în maşina dotată cu cort, el ajunge indiferent de mijloace acolo unde şi-a dorit. Are un program lejer şi preferă să-ncerce orice îi trece prin cap sau îi iese în cale. E genul de turist care preferă să stea de vorbă cu oamenii în staţia de autobuz şi să afle de la ei ce e de făcut în acel oraş. Se plimbă pe străduţe fără să ştie unde va ajunge. Se rătăceşte fiind sigur că cele mai frumoase locuri nu se află pe hartă, ci trebuie descoperite la întâmplare.

Mai jos un filmuleţ despre câteva dintre cele de mai sus In Bruges:

Am plăcerea să vă informez despre unul dintre proiectele Fundaţiei Friends for Friends:  prima bibliotecă de comunicare.

Această bibliotecă are în prezent în jur de 200 de cărţi dintre cele mai mişto în materie de comunicare, marketing,  business, relaţii publice, advertising şi design. Titlurile care se afla acum în biblioteca noastră sunt donaţii realizate de fondatorii şi membrii echipei Friends, dar şi de clienţi, parteneri şi prieteni ai agenţiei.

Biblioteca se găseşte pe Str. Academiei, nr. 39 – 41, etaj 3 şi este deschisă pentru toţi clienţii, colegii de breaslă, studenţii şi pentru oricine mai vrea să înveţe.

Dacă vă interesează, puteţi să vă abonaţi la Biblioteca Friends for Friends în schimbul unei donaţii relevante pentru bibliotecă: o carte, o revistă de specialitate, un dvd, cd sau usb cu materiale despre comunicare.

Vă aşteptăm la Biblioteca Friends!

Dacă atunci când vorbim de culori, putem spune că negrul a fost, este şi va fi întotdeauna la modă, ei bine, în domeniul comunicării nu există o culoare care să fie universal valabilă.
De ce?
Pentru că lumea se schimbă şi civilizaţia oferă noi canale de comunicare în funcţie de care noi, specialiştii în comunicare ne adaptăm. Altfel spus, specialiştii în comunicare: marketeri, advertiseri, relaţionişti, social media specialists şi alte feluri de guru ai comunicării, toţi sunt cameleoni ai acestui domeniu. Pentru că ieri advertising-ul a fost the new black, azi e PR-ul şi nu se ştie mâine ce va mai fi.

Richard Edelman, spune într-un material pentru IPR că Public Engagement e viitorul Public Relations.  Şi asta-mi aduce aminte de ce spunea Sorin Tudor la CNSC: “PR-ul nu mai există”. PR-ul se transformă.

Citesc zilnic articole despre viitorul PR-ului, despre tendinţele în domeniu.  Vorbim despre un viitor care deja se întâmplă.

Abia ieri s-a lansat portalul de informaţii PR România, un portal pe care din câte am văzut se încearcă o recunoaştere a importanţei domeniului în România. Site-ul are foarte multe informaţii teoretice, prezentând istoria şi personalităţile marcante din domeniul PR-ului. De asemenea au o secţiune PR 2.0, dedicată acestor schimbări de culoare într-un domeniu direct influenţat de new media, cum spuneam mai sus.

Mă bucură să văd că ne preocupăm şi de informare specializată şi educare în domeniu. Dar nu pot să nu mă întreb dacă nu e cumva prea târziu. PR-ul nu este un domeniu în care să poţi spune că “niciodată nu e prea târziu”. Ce învăţăm azi în Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice sau Jurnalism şi Relaţii Publice sunt noţiuni de bază. Ele nu ne ajută să ne adaptăm la canalele de comunicare utilizate astăzi. De aceea ajungem să ne pregătim pentru o meserie care deja nu mai există.

Eu cred că singura modalitate de a fi un bun cameleon în domeniul comunicării este să fii activ printre publicurile tale, să comunici aşa cum o fac ei şi să dovedeşti acel public engagement, the new black în relaţiile publice.

Mai multe despre Public Engagement aici.

Bârfa trece, bârfa vine
Toate-s vechi gogoşi-s toate
Ce faci rău şi ce faci bine
Reflectează şi socoate
Nu tăcea şi nu ai scuză
Ce e ban ca banul trece
De te întreabă, de te-acuză
Tu zâmbeşti la toate rece.

Multe banere-s în presă
La TV reclamă multă
Căci aşa te ţin toţi minte
În maşină te ascultă
Te aşează sus în topuri
Preamărindu-te pe tine
Când cu zgomote de tocuri
Bârfa trece, bârfa vine.

Nu atinge cu a ta limbă
Greaua cumpană a gândirii
Înspre mase ce se schimbă
Purtând visul fericirii
Căci dorinţa ei se naşte
Şi o lună ţine poate
Pentru cine se încrede
Toate-s vechi gogoşi-s toate

La talk-show-uri ca la teatru
Tu la lume să te guduri
Dai într-unul,dai în patru
Ca să te ghicească-n gânduri
Şi de râd sau de se ceartă
Tu în colţ te aduni în tine
A manipulării artă
Ce faci rău şi ce faci bine.

Viitorul şi trecutu-ţi
Sunt monedei doua feţe
Văd în tine începutul
Doar să ştii sa iei poveţe
Tot ce ai vrut ori vrei să fie
În curând le-obţii pe toate
Dar de-a lor temeinicie
Reflectează şi socoate.

Căci subtilele mijloace
Se aplică cât există
Şi de zeci de ani încoace
Lumea-i fraieră şi tristă
Alta piesă,aceleaşi feţe
Alte guri cu aceleaşi buze
Amăgită pe-ndelete
Nu tăcea si nu ai scuze.

Nu conta să vezi săraci
La cârnaţi ca la o pradă
Te-or vota cu toţi în draci
Chiar de-ar fi să stea la coadă
Scrupul n-ai, căci iaraşi vor
La ciubuce să se plece
Nu te prinde a lor gabor
Ce e ban, ca banul trece.

C-o manea á la Minune
Unii-ntind a plasei mreje
Ca să atragă proşti la urne
Îi momeste ca-n vârteje
Tu atuncea ieşi în faţa
Bagă-te atunci în seamă
La talk show de dimineaţă
De te-ntreabă, de te-acuză.

De te-atacă, dă-te-n lături
De hulesc, tu taci din gură
De PR deştepte sfaturi
Dacă ştii să ai măsură
Zică unii ce-or să zică
Treacă timpul cât-o trece
Ca să nu răspunzi nimica
Tu zâmbeşti la toate rece.

Tu zâmbeşti la toate rece.
De te întreabă,de te-acuză
Ce e ban ca banul trece
Nu tăcea şi nu ai scuză
Reflectează şi socoate
Ce faci rău şi ce faci bine
Toate-s vechi gogoşi-s toate
Bârfa trece, bârfa vine.

Letrero = o lectie simpla despre cum scriem ca sa convingem sau cum cerem ajutor ca sa ni se dea.

Mult timp inainte de toata povestea asta, am ezitat sa cred ca blogul este un tool util. Credeam ca e doar cool si ca multi urmeaza un trend.
Cand am ajuns in agentie, mi-am dat seama ca PR-ul din cartile citite la scoala era un fel de “Ana are mere” pentru un viitor scriitor. Mi-am dat seama ca ce stiam eu era valabil intr-un alt timp, prafuit si de mult lasat in urma. Astazi PR-ul a capatat o alta forma, a conversatiei.
De curand m-am decis sa fac chiar si o lucrare pe tema noilor modele de comunicare. Si hotcity ma ajuta destul de mult in research-ul meu. Luna aceasta au propus ca tema de discutie bloggingul – cum mi-a schimbat viata si blogway premiaza castigatoarea dezbaterii cu un cont.

Si pentru ca aici e povestea mea, here it is:

Introducerea:
Am intrat in contact cu blogosfera acum 4 ani. Si nu stiam care e diferenta intre un blog si un site, pe vremea cand altii deja isi construiau un profil de bloggeri consacrati. Apoi am inceput sa urmaresc bloguri. Si apoi am inceput sa interactionez cu autorii blogurilor din prisma domeniului.

Cuprinsul
Anul trecut am facut un anunt oficial in urma caruia aveam sa-mi incep povestea. Am vrut sa fie despre parfumuri, am vrut sa fie ca o carticica, am vrut sa fie cu broscute. Dar n-a fost. Si e asa cum il vedeti azi.

Ce este blogul pentru mine?
Un locsor unde impart din ce vad, experimentez, lucrez, descopar, traiesc si cred cu cei care ma citesc. E un fel de portavoce pentru mine. Nu-mi place sa vorbesc mult si tare despre mine. Dar simt ca pe blog pot face asta asa cum simt eu.
De cele mai multe ori nici aici nu spun vorbe. Prefer sa redau imagini, idei si surse celorlalti, si peste toate un punct de vedere.

Cum m-a schimbat?
Blogul imi da spatiu. Pentru dezvoltarea ideilor si testarea lor.
Blogul ma tine la curent. Pentru ca asa cum nu poti sa scrii carti fara sa fi citit si pe blog trebuie sa fii informat, ca sa poti sa scrii. Cu atat mai mult cu cat comunitatea online este foarte bine informata si documentarea e primul pas dinainte de postare.
Blogul imi da incredere si speranta, ca pot face lucruri bune si pot sprijini initiative care fac lumea mai buna.
Blogul imi da curaj, cand vad ca am feedback de la cei ce citesc si cand printr-un post poti ajunge sa mobilizezi niste oameni sa faca ceva.
Blogul ma reprezinta online. Si astazi imi regasesc numele in diverse locuri si stiu ca sunt responsabila pentru reputatia mea online.

Incheierea
Sfarsesc acest demers cu inceput rational printr-o foarte scurta si sincera marturisire: blogul e util.
Pentru mine a devenit necesar ca tigara la cafea. Si-asa cum nu vreau sa ma las de fumat, pentru ca imi place, asa nu vreau sa ma las de blogging. Nu e un viciu pentru ca daca ar fi, l-ar interzice. Un pic scump poate – ca timp, dar te rasplateste pe masura.

Si blogul iti da atat cat ii dai. Ca oamenii…

asa cum spuneam la inceput: ca in orice poveste de dragoste, fiecare are povestea lui. Eu am ales sa scriu varianta mea de poveste: eu increzatoare, el cu experienta. eu cu ambitie, el gigolo. eu il abordez, el vrea.

Pentru si mai happy endings votati-ma aici, lasand un comment.

Sursa foto: twittermoms

Ce este informatia? Cum ajungi la ea?
Am gasit aici o incursiune logica destul de inspirationala. Urmariti:

In concluzie, informatia nu exista. Noi, oameni dam forma informatiei prin tot ceea ce facem.

Niciodata nu am fost adepta contului pe hi5. Am avut, recunosc cand eram prin liceu un profil la care nici nu mai tin minte parola.

Imi place in schimb ideea celor de la Improve Everywhere care s-au gandit si la ziua fara pantaloni la metrou:

Am dat azi peste un material interesant despre social media marketing. Nu am apucat sa-l citesc prea bine dar din ce-am rasfoit cu mouse-ul, mentionez ca e plin de:
- exemple practice cum ar fi campania BMW autoblog si cea la Neat Scanner
- invataminte de la cum sa gandesti multimedia si pana la cum sa scrii un comunicat de presa cu ajutorul social media
- explicatii la ce inseamna sa comunici interactiv si sa faci edgework in loc de PR traditional
Mai multe va sfatuiesc sa cititi in BRINK Shift Communication. E delicios materialul, pe bune!