Roxana Rugină

De cateva luni adun in reader, favorites, pe birou si folderele din calculator tot felul de materiale, rapoarte, teorii, statistici si articole de presa despre industriile creative. Cand nu mai stiu unde sa le salvez, ma uit pe schita desenata si o redesenez. De fiecare data cand gasesc o idee complet diferita, schita se schimba si ea.

Desenul asta despre care vorbesc si la care visez noaptea de ceva timp este despre industriile creative. N-o sa intru in detalii, ci o sa prezint foarte scurt doar 3 perspective din care voi incerca sa trag cateva concluzii despre tendintele de abordare a acestor industrii.

In Uk, Ministerul Culturii, Media si Sporturilor a dedicat deja de cativa ani un Departament to “those industries which have their origin in individual creativity, skill and talent and which have a potential for wealth and job creation through the generation and exploitation of intellectual property.” (DCMS 2001, p. 04) si astazi faciliteaza dezvoltarea business-urilor bazate pe creativitate.

“The Government wants to create the right environment to start and grow a business, making sure that people working in the creative industries have the right managerial and leadership skills to do so. It has committed to introducing a ’one-in one-out‘ rule for new regulations, sunset clauses, and an immediate review of all inherited regulation in the pipeline.”

In Franta, unde statul este cel care elaboreaza politicile culturale, Ministerul Culturii si Media nu mentioneaza inca formula industriilor creative ci prefera industriile culturale. In schimb, dezvoltarea economiei creative accentuate de dezvoltarea tehnologiilor informatiei si telecomunicatiilor la nivel global, face ca industriile creative sa intre in atentia cercetatorilor. Astfel s-a nascut Observatorul Mutatiilor Industriilor Culturale care lucreaza la elaborarea unei teorii critice a industriilor creative, economiei creative si creativitatii sociale. Un grup de cercetatori se angajeaza ca pana in 2012 sa analizeze industriile creative prin intermediul caracteristicilor commune ale definitiilor date de diferite state si institutii europene, ramurilor incluse de catre ministerele culturii din diferite tari europene, caracteristicilor clasei creative, statisticilor si implicatiilor uniunii europene in dezvoltarea economiei creative.

Pe un teritoriu al culturii politizate, unde astazi UE elaboleaza un model european in cadrul caruia statele semnatare se angajeaza sa asigure dezvoltarea si adaptarea programului pe plan local, jucatorii din Franta cauta un model nou in care industriile culturale si cele creative sa coexiste si sa poata colabora in scopul dezvoltarii economiei creative.

“Le terme industries créatives comprend un plus grand ensemble d’activités qui englobent les industries culturelles auxquelles s’ajoutent toutes les activités de production culturelle ou artistique, qu’elles aient lieu en direct ou qu’elles soient produites à titre d’entité individuelle. Les industries créatives sont celles dont les produits ou les services contiennent une proportion substantielle d’entreprise artistique ou créative et comprennent des activités comme l’architecture et la publicité.” (UNESCO)

In Romania lui 2009, bugetul alocat proiectelor culturale a fost redus drastic datorita crizei si alegerilor, invocand criterii mentionate de ministrul Theodor Paleologu care sustinea ca «era de neconceput ca in numele crizei sa amputam bugetul unui Festival (Festivalul George Enescu) care functioneaza perfect». Astazi,  pe blogul Andreei Vass, consilier in cadrul Parlamentului European (2007- 2009) vedem ca Romania trebuie sa se pozitioneze strategic in Europa 2020 – Europa Inovativa si Creativa (Innovative and Creative Europe). In Programul National de Reforma 2011-2013“promovarea si stimularea creativitatii, a creatiei contemporane  si promovarea rolului central al culturii  si artelor, al creativitatii si inovarii in societatea bazata pe cunoastere includ cultura ca domeniu prioritar/strategic pentru atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020”. Practic, planul este deja impartit pe etape: realizarea unui studiu de impact referitor la necesitatea unei politici publice pentru sustinerea creativitatii, elaborarea  si adoptarea, la nivelul MCPN, a unui proiect de politica publica pentru sustinerea creativitatii in cultura, elaborarea Strategiei (si a Planului de actiune aferent acesteia) pentru aplicarea Politicii publice pentru sustinerea creativitatii in cultura si implementarea Politicii publice pentru sustinerea creativitatii in cultura.” Deadline: vara lui 2013.

Asadar dupa comunismul in care cultura este transformata in instrument de propaganda si o perioada de tranzitie in care investitiile in cultura au fost lasate la coada alocarii bugetului, enuntam programe de sustinere a rolului central al culturii pentru a ne indeplini datoria europeana.

Pana in momentul de fata, nu am vazut decat traduceri ale viziunii europene de politici publice. De aceea tin sa cred ca cel mai important aport in adaptarea politicilor publice in Romania, il vor avea antreprenorii. Intiative precum Asociatiei Industrii Creative, Oricum si FFFF isi au misiunile si obiectivele orientate spre creativitate  vazuta ca motor de crestere economica a Romaniei. Ei au lansat deja proiecte care sustin intr-o forma sau alta industriile creative. Fie printr-o abordare orientata catre afaceri, fie printr-una orientata catre experiente si instrumente, oamenii au trecut la fapte.

Eu am trecut la studii. Si nu cred ca facut o alegere simpla. Insa stiu ca e una buna, indiferent de unde ma va duce. Cand uit sa mananc si iesirile in oras mi se par ca ma impiedica, daca nu sunt legate de subiectul meu, simt ca ce fac nu e doar un studiu. E ceva care ma cheama in directia aia si subiectul devine mai important decat orice. Cand studiezi fenomenul dezvoltarii industriilor creative in 3 limbi, la un moment dat vezi cum “creativitatea” ajunge sa fie canibalizata, industrializarea reprezentand de fapt un process de dezindustrializare si cuvintele astea  toate nu mai sunt decat semne. Printre formele versiunilor originale, copy-paste-urilor si adaptarilor diferite e greu sa ramai concentrat asupra fondului problemei.

In esenta, toti vor sa construiasca o strategie buna. Acesta este punctul comun al jocurilor si fondul problemei economiei creative. Ce rol vor juca “industriile creative” din Romania la nivel mondial, ramane de vazut. Cine va castiga in final, ramane de calculat. Pana la elaborarea strategiei Romaniei, poate ar fi interesant inainte de pozitionare sa ne reamintim teoriile lui De Certeau pornind de la panopticonul lui Foucault si dilema prizonierilor, din teoria jocurilor, unde “ambii jucatori presupun ca celalalt e preocupat doar de propriul sau interes si prin urmare isi limiteaza riscul adoptand o strategie dominanta”. Si tot de gandit si de bagat la cutiuta cu programe de educare pentru antreprenorii de azi si de maine: paradoxul fericirii care arata ca in ciuda cresterii economice a unei tari, fericirea populatiei ramane constanta sau scade.

Aseara trebuia sa ma intalnesc cu prietenii la O’Hara’s pe str. Franceza. Drumul de la birou, pe jos, in sus pe Lipscani a fost picurat din 2 in 2 metri de aparate de aer conditionat. Dupa 10 minute ma racorisem deja ca dupa un dus. Ma-ntrebam oare, unde in Europa am mai facut dus in strada plimbandu-ma cea mai cunoscuta strada din centrul vechi al orasului?

Trecand peste, am ajuns la o masa cu zambete de bere nefiltrata si imbratisari si voci atat de cunoscute si calde ca parca-mi cantau in ureche numai vorbind. Treptat, treptat, pe la vreo 9 seara ne adunaseram cu totii de pe la munci, gari si alte parti din care ne-aduceau picioarele. Dupa veselie si povesti, plecarea Margaretei la studii in Suedia (motivul adunarii urgent solicitate intr-un mail cu cc la toata gasca) avea sa ne intristeze.

Vreme de 3 ore, terasa a fost animata de discutia de la masa noastra. Ce-i drept il cam agitase pe barmanul care statea de paza si nu intelegea motivul pentru care ne certam. Nu stia saracul, ca noi nu ne certam si ca asa discutam noi discutii. Si ca de cate ori vorbim de Romania, ne inrosim la fete si fundul se mai ridica din cand in cand din  scaun sa puna un semnul exclamarii in conversatie. Poate ca unul are mai multa dreptate ca celaltalt si  ne restim atunci unul la altul. Apoi ne dam dreptate, stiind ca daca ne facem rau noua, e pentru ca vrem doar sa facem bine, sa fie bine. Sa ne fie noua bine si sa nu mai plecam prin tari straine, sa ne vedem odata la 6 luni.

Eu m-am intors de mai bine de o saptamana din vacanta si-am tot asteptat…ceva. Gustul amar pe care-l am de ceva vreme in gura nu s-andulcit c-o vacanta de vis. Ceva-ul ala parca se apropie de nimic. Nici nu-mi mai dau seama ce mai astept.

M-a lovit pesimismul si vreo cateva zile m-am autodispretuit pentru a fi luat aproape o pozitie abulica vizavi de viata si lucruri si ceea ce  ar trebui sa faca un om. Dar mi-am revenit din nou, destul de rapid . Mi-am acoperit ochii si-urechile de frica  ”plansului de mila” si abordarii “asta e, n-ai ce sa faci” si-am zis ca ma tin departe, cat se poate. O aruncati poate cu rosii in mine si-o sa ziceti ca nu-i asta atitudinea corecta. Si eu o sa tip pentru ca n-o sa-mi ajunga mainile sa-mi acopar urechile, sa nu v-aud.

Vreau sa vad lumea vesela si lucrurile bune care se intampla in jurul meu si sa fac PR care sa-i educe pe oameni, sa vorbeasca de  BINE si sa ajute lumea PE BUNE. Si daca ziceti ca nu se poate in capitalism,  spuneti de fapt ca IKEA este o vanzatoarea de sosete in colt la magazinul Unirii cu super marfa, calitate “3 la 10 lei”. Si ca putem sa dam lumea inapoi, sa nu mai avem nevoie de comunicatori pentru companii, pentru ca nu ne mai place sistemul? hmm…

Azi m-a mai suparat tare o chestie mica. Era o stire pe site-ul Ikea cu titlul: Nunta Printesei Victoria a Suediei; continut despre nunta printesei Suediei (detalii istorice despre monarhie si detalii despre ce face Ikea in Romania cu aceasta ocazie). Util si placut. Vad mai incolo si-o stire pe EVZ. Titlu: Ikea Romania: Poftiti la prajiturica printesei. Acelasi continut tratat cu otrava din titlu.

M-am suparat si prea afectata poate, m-am apucat sa caut vinovatul in acest caz: jurnalistul cu ironia, PR-ul disperat sau sistemul? Ghici ce? Nu stiu a cui e vina. Poate ca nici nu e de suparare. Pana la urma despre ce vorbim?  Ca sa fiu exacta subiectul e compus din: o prajitura, o printesa care se marita intr-o tara departe de noi si un magazin de mobila care face si da gratis clientilor cate o prajitura a printesei. Cum ar veni subiectul acesta ar trebui sa fie o veste buna pentru romani?

De la ras la plans am gasit solutia de la plans la ras: fa ceva misto si PR-ul vine bine de la sine.

La fel de bine cum i-ar sta PR-ului de la Ikea si daca si-ar baga un pic coada aici.

S-aveti numai chestii misto de facut azi!

Ca de fiecare data PR forum imi da un sentiment si apoi ma dezamageste. Nu ma refer la organizare si nici la speakeri, ci la nivelul la care s-au purtat discutiile. Daca vreti sa aflati mai multe detalii la Elena gasiti esenta a ceea ce s-a twitterit si despre ce s-a vorbit la Titus care a facut live blogging de la eveniment. Recomand post-articolul Elizei care puncteaza foarte bine importanta pregatirii  jurnalistului care stie sa creeze continut de calitate, indiferent de e destinat online-ului sau nu, la fel cum subliniaza necesitatea obiectivitatii omului de PR in raport cu aceste canale de comunicare ce dincolo de a transmite un mesaj, au scopul de a creste vanzarile in majoritatea cazurilor. Aici as fi vrut si eu de fapt sa se ajunga in discutiile de la PR forum.

In prezent, dincolo de toate disputele, lucrurile se schimba asa cum e normal sa se schimbe. Poate ca ne place sa-i spunem social media revolution, poate ca suntem reticenti si ne asteptam ca maine sa se sparga acest balon mare creat in jurul online-ului si al importantei acestui mediu, dar oricum schimbarea tot are loc. Pentru ca oamenii schimba paradigma, odata cu ei o fac si brandurile. Iar brandurile despre care tot vorbim noi si incercam sa le dam o fata umana, nu au decat sa-si innoiasca garderoba cu haine noi si sa se imbrace in sentimente.

Da, emotiile si sentimentele vand mai bine apoi la raft! Iar in perioada ce va urma un brand cu valori puternice si care se adapteaza la noile canale de comunicare are toate atuurile sa convinga si sa-si atraga fani. Exemplu:

In caz ca v-ati entuziasmat cu Pepsi, reveniti-va pentru ca la noi, acum schimbarea e inteleasa cam asa:

Nota de subsol din comentariile de la PR Forum: tot despre online & offline via hotnews.

Sa zicem ca esti om de comunicare sau de marketing si vrei sa fii la curent cu ultimele noutati din domeniu. Normal ca te uiti si la altii sa vezi ce fac si cum fac. Auzi peste tot ca social media is next big shit. Sa zicem ca ai acum si strategia si povestea si bugetul cu care poti sa-i faci praf pe toti. Si vrei sa faci great work.

Eu din facultate recunosc ca n-am invatat nimic despre online, dar am invatat  ca inainte sa scriu ceva, ar fi bine sa ma informez despre ce scriu. De aceea, cred ca ar fi bine ca inainte sa livram asteptari clientilor, sa stim despre ce vorbim. Si daca vrem sa urmam trendul sa stim si la ce ne asteptam de la oameni care produc schimbarea.

Si cum viata bate filmul, tot viata bate si online-ul. Asa am invatat eu la ce sa nu ma mai astept de la cei prezenti online. Sa va povestesc. Eram intr-o seara la o petrecere, vreo 20 de persoane toti romani si prietena mea frantuzoaica, Julia. Timp de vreo 5 ore am facut ce face tot romanu’ la o petrecere mai o vorba, un pahar de vin si-un mafia ca sa intretinem atmosfera. Plecam apoi la o alta petrecere “multiculturala” cu rezidenti belgieni, francezi, niste nemti si cativa italieni. Am schimbat rapid cadrul si limba, dar nu si cultura. Nu mai descriu diferentele dintre cele doua grupuri, in detaliu. Concluzionez direct, desi nu-mi place sa generalizez, ca romanii chiar au o problema cu “ce zice lumea despre mine”.

Treaba cu “lumea” incepe de la cum ma imbrac, cu cine umblu, pe unde umblu, ce zic si ajunge la UGC (user generated content) in online. Cum am mai spus, practic cu ego-surfing-ul si am grija de imaginea mea in mediul online sau cel putin nu-mi incarc poze cu ultimul sutien cumparat pe Flickr (exagerez, va dati seama), dar asta nu ma impiedica sa spun ca sunt de multe ori inhibata in ceea ce priveste comportamentul social si online si offline. De altfel cred ca mai toti suntem inhibati cand nu spunem “nu stiu”, daca nu stim sau cand nu facem ceva pentru ca nu vrem sa fim asociati cu x sau y, etc. Si asta vine din principii gresite si o educatie traditionala care a dat prea mult timp atentie la ce zic ochii lumii. Mama mea si iar revin la vorbele ei, draga, spunea asa: “voi face ce spune lumea, cand imi va da lumea sa mananc. Pana atunci fac cum cred, atat timp cat eu ma intretin”.

Revenind la online, cred ca romanii sunt constipati cand vine vorba de implicare, de generare de continut si idei. Asa ca poti sa ai un super blog si 5000 de prieteni  pe FB si nshpe mii de click-uri pe un banner si sa nu insemne nimic. Intrebarea “cum ii facem sa se implice?” ar fi mai corect pusa astfel “hai sa-i invatam sa se implice”. Si hai sa ne autoeducam si sa ne observam mai bine comportamentul inainte de a vorbi de schimbarea lui.

Pentru ca nu vreau sa fiu plina de prejudecati, iau concursul asta ca pe un test al celor afirmate mai sus. Daca la un anunt simplu  adunam peste o suta de cv-uri ale celor mai infocati pasionati de publicitate, vreau sa vad acum cati sunt asa dornici si creativi incat sa-si puna mintea la lucru si sa genereze idei cu care sa se laude si sa se prezinte cu mandrie.

Cu incredere ca se poate!

Nu scriu despre noile sporturi ale brandului de ţară 1 şi 2, ci despre noul videoclip Depeche Mode, filmat în România. Melodia nu spune multe, dar intră la favorites datorită actriţei Maria Dinulescu. În contrast cu background-ul rămâne la fel de frumoasă şi în postură de soldat.

Mă bucură când văd România într-un videoclip Depeche.

Depeche Mode – “Peace”

Mai multe aici.

După un weekend de plimbări hai-hui prin România mă abţin să comentez asta:

Coloana sonoră reprezintă imnul turistic al României, compus de Marius Moga şi interpretat tot de el împreună cu Loredana Groza, Felicia Filip, Aurelian Temişan şi Smiley şi cu pasaje de Gheorghe Zamfir. Am citit că a fost lansat la Mamaia, de 1 mai în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu şi a ministrului Turismului, Elena Udrea. Detalii despre noul brand turistic al României şi imnul de mai sus aici.

Mă abţin de la comentarii din 2 motive:
1. Pentru că am obosit să fac asta. Cred ca e momentul să lăsăm critica deoparte şi chiar să facem ceva în privinţa asta. Şi poate nu ne gândim să facem haz de necaz să mai audă şi alţii, cum au făcut cei de la Happy Fish. Poate facem ceva mai constructiv, vorba lui David.
2. Romania chiar e the land of choice, într-un fel sau altul. Depinde cum priveşti lucrurile.
As far as I did this weekend, it’s like this: