Roxana Rugină

Cand ma uitam la filmul realizat de Carlo Zanni, am vazut niste pui de porumbei la fereastra. I-am urmarit 10 minute si mi-a fost de-ajuns sa-mi dau seama c-as fi preferat sa nu fi fost un observator social media, ci poate unul in natura, mai aproape de porumbei. Am revenit la film si iarasi am ajuns la arta digitala si la modele comportamentale online si tot universul asta nou cu schimbarile de integrare a tehnologiei in natura noastra umana si invers…

Cand doamna educatoare ne-a citit prima data Gandacelul, eu eram singura care plangea din grupa. Am ramas, insa si acum, la fel de usor atinsa de viata micilor insecte. De curand am descoperit o superba serie de animatii despre lumea celor nevazute. se numeste Minuscule si gasiti multe aici. Ca sa va convingeti am selectat cateva cu greu, pentru ca mie imi plac toate la nebunie. Astept sa-mi spuneti daca v-au placut si voua. Vizionare placuta!

suntem noi diferiti cand ne regasim atatia in acelasi cantec?

fiecare poveste e unica si daca s-au mai scris atatea carti despre acelasi gen de iubire?

ca-n filme e ca-n viata daca tot viata a fost sursa lor de inspiratie de la bun inceput?