Roxana Rugină

In weekend vorbeam c-o prietena de taranii care ies prin sate, duminica la poarta si stau pe bancuta si sparg seminte. Ne gandeam cum unii mai ies si cu cate-o sticla de lapte sau un kilogram de rosii la vanzare. Cand eram mica, eu cautam semintele cele mai bine prajite si-mi aduc aminte legende cum ca alea de erau cele mai bune, erau facute cu “pipi de tigan”. Nu suna prea bine povestea, asa ca-i ignoram p-aia de mi-o ziceau si-aveam oricum o tanti simpatica si in varsta de la care cumparam mereu. Mergeam la 2 strazi distanta sa cumpar un paharel de seminte cu sare. Daca aveam bani, ii cumparam si bunicii sa-i fac surpriza. Pentru ea duminica era duminica, atunci cand se aseza in scaunel sa sparga seminte. Da, era si-o sarbatoare, asa. Altfel, ca orice zi…fara seminte.

Mai sparg si azi seminte, cand ma uit la film. Nu stiu daca ingraja mai mult sau mai putin decat floricelele, dar cred ca-s mai sanatoase. Si sigur sunt mai sanatoase decat tigarile. Insa de multe ori simt ca-i o rusine sa spargi seminte. Titus zice ca are si el momentele lui, dar nu pe plaja in Vama Veche. Daca strangi cojile de pe un stadion, dupa meci, se fac vreo 30 de saci de seminte sparte. Daca mergi pe santier, seminta e deja reflex.

Eu pot sa mananc alune oriunde, dar cand vine vorba de seminte, nu gandesc la fel.

Va intreb si pe voi daca spargeti seminte, ce statut au semintele la romani?

Aseara trebuia sa ma intalnesc cu prietenii la O’Hara’s pe str. Franceza. Drumul de la birou, pe jos, in sus pe Lipscani a fost picurat din 2 in 2 metri de aparate de aer conditionat. Dupa 10 minute ma racorisem deja ca dupa un dus. Ma-ntrebam oare, unde in Europa am mai facut dus in strada plimbandu-ma cea mai cunoscuta strada din centrul vechi al orasului?

Trecand peste, am ajuns la o masa cu zambete de bere nefiltrata si imbratisari si voci atat de cunoscute si calde ca parca-mi cantau in ureche numai vorbind. Treptat, treptat, pe la vreo 9 seara ne adunaseram cu totii de pe la munci, gari si alte parti din care ne-aduceau picioarele. Dupa veselie si povesti, plecarea Margaretei la studii in Suedia (motivul adunarii urgent solicitate intr-un mail cu cc la toata gasca) avea sa ne intristeze.

Vreme de 3 ore, terasa a fost animata de discutia de la masa noastra. Ce-i drept il cam agitase pe barmanul care statea de paza si nu intelegea motivul pentru care ne certam. Nu stia saracul, ca noi nu ne certam si ca asa discutam noi discutii. Si ca de cate ori vorbim de Romania, ne inrosim la fete si fundul se mai ridica din cand in cand din  scaun sa puna un semnul exclamarii in conversatie. Poate ca unul are mai multa dreptate ca celaltalt si  ne restim atunci unul la altul. Apoi ne dam dreptate, stiind ca daca ne facem rau noua, e pentru ca vrem doar sa facem bine, sa fie bine. Sa ne fie noua bine si sa nu mai plecam prin tari straine, sa ne vedem odata la 6 luni.

Eu m-am intors de mai bine de o saptamana din vacanta si-am tot asteptat…ceva. Gustul amar pe care-l am de ceva vreme in gura nu s-andulcit c-o vacanta de vis. Ceva-ul ala parca se apropie de nimic. Nici nu-mi mai dau seama ce mai astept.