Sa zicem ca esti om de comunicare sau de marketing si vrei sa fii la curent cu ultimele noutati din domeniu. Normal ca te uiti si la altii sa vezi ce fac si cum fac. Auzi peste tot ca social media is next big shit. Sa zicem ca ai acum si strategia si povestea si bugetul cu care poti sa-i faci praf pe toti. Si vrei sa faci great work.
Eu din facultate recunosc ca n-am invatat nimic despre online, dar am invatat ca inainte sa scriu ceva, ar fi bine sa ma informez despre ce scriu. De aceea, cred ca ar fi bine ca inainte sa livram asteptari clientilor, sa stim despre ce vorbim. Si daca vrem sa urmam trendul sa stim si la ce ne asteptam de la oameni care produc schimbarea.
Si cum viata bate filmul, tot viata bate si online-ul. Asa am invatat eu la ce sa nu ma mai astept de la cei prezenti online. Sa va povestesc. Eram intr-o seara la o petrecere, vreo 20 de persoane toti romani si prietena mea frantuzoaica, Julia. Timp de vreo 5 ore am facut ce face tot romanu’ la o petrecere mai o vorba, un pahar de vin si-un mafia ca sa intretinem atmosfera. Plecam apoi la o alta petrecere “multiculturala” cu rezidenti belgieni, francezi, niste nemti si cativa italieni. Am schimbat rapid cadrul si limba, dar nu si cultura. Nu mai descriu diferentele dintre cele doua grupuri, in detaliu. Concluzionez direct, desi nu-mi place sa generalizez, ca romanii chiar au o problema cu “ce zice lumea despre mine”.
Treaba cu “lumea” incepe de la cum ma imbrac, cu cine umblu, pe unde umblu, ce zic si ajunge la UGC (user generated content) in online. Cum am mai spus, practic cu ego-surfing-ul si am grija de imaginea mea in mediul online sau cel putin nu-mi incarc poze cu ultimul sutien cumparat pe Flickr (exagerez, va dati seama), dar asta nu ma impiedica sa spun ca sunt de multe ori inhibata in ceea ce priveste comportamentul social si online si offline. De altfel cred ca mai toti suntem inhibati cand nu spunem “nu stiu”, daca nu stim sau cand nu facem ceva pentru ca nu vrem sa fim asociati cu x sau y, etc. Si asta vine din principii gresite si o educatie traditionala care a dat prea mult timp atentie la ce zic ochii lumii. Mama mea si iar revin la vorbele ei, draga, spunea asa: “voi face ce spune lumea, cand imi va da lumea sa mananc. Pana atunci fac cum cred, atat timp cat eu ma intretin”.
Revenind la online, cred ca romanii sunt constipati cand vine vorba de implicare, de generare de continut si idei. Asa ca poti sa ai un super blog si 5000 de prieteni pe FB si nshpe mii de click-uri pe un banner si sa nu insemne nimic. Intrebarea “cum ii facem sa se implice?” ar fi mai corect pusa astfel “hai sa-i invatam sa se implice”. Si hai sa ne autoeducam si sa ne observam mai bine comportamentul inainte de a vorbi de schimbarea lui.
Pentru ca nu vreau sa fiu plina de prejudecati, iau concursul asta ca pe un test al celor afirmate mai sus. Daca la un anunt simplu adunam peste o suta de cv-uri ale celor mai infocati pasionati de publicitate, vreau sa vad acum cati sunt asa dornici si creativi incat sa-si puna mintea la lucru si sa genereze idei cu care sa se laude si sa se prezinte cu mandrie.
Cu incredere ca se poate!
Loading ...